Am trăit s-o fac și p-asta, deși chiar n-aș fi crezut. Am participat la o degustare de ”vinuri” fără alcool. Am pus ghilimelele pentru că vinul, pentru a fi adevărat, are alcool. Aceasta e părerea mea. Speranțele Da, eram pe Rin, pe un vas de croazieră și am auzit anunțul că la barul de la pupa va fi o degustare de vinuri. Ei, da, mi-am zis! Valea Rinului, vinuri, degustare,
Ce știați despre Antonio Passarelli? Că este un Le Chef care mai dezvăluie câte un secret din lumea gastronomiei pe la diverse emisiuni la care este invitat. Ei bine, eu tot asta știam despre el, dar mai știam că e calabrez și, ca mulți calabrezi, de foarte tânăr și-a căutat un rost în lume. În Calabria, am aflat când am fost acolo, de la un alt calabrez plecat de la
Vă mai amintiți de Florio? Cei care trăiați finalul de liceu sau studenția în anii ’80 sigur vă amintiți că acest Florio era ”sufletul” petrecerilor. O băutură care, în România, se prepara, de obicei în casă, după rețete mai mult sau mai puțin exacte. Făcea omul cu ce putea găsi pe vremea aceea. Ce este Florio? Florio este un vin fortifiat produs la cramele lui Vicenzo Florio, fondate la Marsala,
Sicilia este cea mai mare insulă din Mediterană. Este una din regiunile Italiei, care a devenit autonomă în 1946. Istoria insulei este una lungă și, de la un moment dat, foarte zbuciumată. Primele urme lăsate de civilizația umană au fost datate ca fiind mai vechi de 11 milenii înainte de Hristos. O fugă prin istorie Pe la 750 Î.Hr. pe insulă erau colonii feniciene și grecești. Apoi au venit romanii,
Prima dată am văzut insula Thassos de pe continent, într-o seară mohorâtă de decembrie, în 2003. Prin pâcla Egeei se vedea o umbră a insulei ca acelea ce aduceau bucurie și speranță marinarilor, când vedeau pământ. Trei ani mai târziu, aveam în plan să mergem în Pelopones unde aveam niște restanțe de vizitat. Am renunțat la idee și am pornit spre Thassos unde, prietenul nostru, Stelios, îmi promisese că vom
Fac eu ce fac și mă pierd purtat de gând spre Mediterana, împletit în aromele și culorile ei inconfundabile. Nu știu ce mi-a adus în minte papoutsaki, un fel de mâncare care mi-a pus un zâmbet larg pe față atunci când l-am văzut prima dată. M-a amuzat și m-a dus cu gândul la papuceii unui un turculeț cu turban și șalvari de pe un ambalaj de cafea mocca din copilărie.
O rețetă simplă și rapidă pe care am furat-o trăgând cu ochiul la un workshop undeva în Val di Fiemme. Se prăjeste la foc foarte mic o ceapă mediu spre mare tăiată solzișoriși se adaugă sare. Când devine sticloasă se pun ciupercile. Ei aveau hribi proaspeți. Eu am pus ceva hribi congelați și 2 ciuperci medii chapignon brune. Apoi piper râșnit iar eu adaug și câteva boabe de piper roșu.
Dragii mei cititori, Ne amintim cum, acum (deja) multi ani, un bucătar simpatic apărea pe micile noastre ecrane și încerca să ne convingă că bucătăria și arta culinară nu sunt nici imposibile, mai ales pentru cei ce au disponibil ceva suflet pentru ele. Da, da, Maestrul Petrișor Tănase, el era. Simpatic, cu o mustață care în loc să îi ascundă zâmbetul complice, i-l accentua, cu ochii ușor migdalați care debordau
În studenție, acum vreo 33 de ani, mâncatul ne cam răpea timp și covrigii erau o salvare. Ne mai și consuma dramatic banii de bere Basarab la litru și pe cei de Carpați fără filtru. Făceam tot ce puteam să nu ne luăm cartelă și când reușeam se numea că am economisit cam 700-750 de lei. La vremea aceea erau mari, mari de tot. Dacă îi exprimai în bere… însemnau
Italia, acea sabie de stâncă ce-și caută liniștea în teaca azurie făcută din împreunarea Mediteranei cu cerul, Italia cea zamislită din fierberea molcomă ca a sosului Bolognese a civilizațiilor antice, o cizmă de pământ care combină stânca cu apa Mediteranei pentru a-și hrăni vegetația și fauna care, cu trudă și imaginație a creat un superlativ al gustului savurat într-un peisaj idilic. Teoretic, cu Italia am intrat în contact din primii
© MaestrulDeCalatorii.ro