În studenție, acum vreo 33 de ani, mâncatul ne cam răpea timp și covrigii erau o salvare. Ne mai și consuma dramatic banii de bere Basarab la litru și pe cei de Carpați fără filtru. Făceam tot ce puteam să nu ne luăm cartelă și când reușeam se numea că am economisit cam 700-750 de lei. La vremea aceea erau mari, mari de tot. Dacă îi exprimai în bere… însemnau peste 65 de sticle ”la kil” sau o sticlă de Balantines la 750. În țigări, peste 215 pachete de Carpați fără sau 6 pachete de Dunhill, 7 de Kent sau aproape 8 de Karelia, de exemplu.
De mâncat, mâncam, desigur, dar ne mulțumeam cu ce pica de la cei ce veneau de acasă sau cu vreun borcan de zacuscă ținut pentru zile negre sau cu soluția de avarie maximă: covrigii împletiți de un leu și 25 de bani, uscați beton între geamurile de la cămin.
Uneori mai și găteam. Primăvara, când începeau să apară produse agricole prin Piața Crângași și puteam folosi și în alte scopuri căldura produsă de celebrele reșouri de ”600 de wați”, făceam ochiuri, cartofi prăjiți, și, când reușeam să găsim mai fără coadă mezeluri mai prăjeam salam sau chiar făceam ”șnițele”, adică parizer pane. Salatele erau la loc de cinste și erau bune cu sau fără oțet, în funcție de cum ne aprovizionaserăm.
Facultatea s-a terminat, s-au dus covrigii, salamul a căzut în dizgarție și s-a instalat o monotonie culinară în care chiar și ciorba își făcuse loc.
La un moment dat a apărut pe sticlă Petrișor Tănase care dezvăluia în premieră secrete culinare și gătea în direct. Totul părea atât de simplu și nu am rezistat tentației de a încerca și eu. Unele mi-au ieșit, altele căutau mai degrabă să mă convingă să renunț. Ei bine, n-am renunțat ci m-am încăpățânat să încerc diverse preparate pe care le-am savurat în călătoriile mele. Nu de puține ori am fost nevoit să aduc unele ingrediente de acolo, ”de la mama lor”.
De curând am fost în Limnos și am avut deosebita onoare și plăcere să-l întâlnesc pe Kostas, nimeni altul decât Konstantinos Mouzakis, președintele ”Chef’s club of Attica”, un club select de maeștri bucătari.
La Taverna Flomari, pe plaja Gomati, una dintre cele mai frumoase din Limnos și din Grecia, Kostas ne-a gătit live cocoș cu paste Flomaria în sos de roșii. Bineînțeles că până la cocoș a fost ouzo me meze. Un meze absolut delicios.
Aseară, pentru că tot am luat Flomaria din Limnos, am încercat și eu ce am văzut. Și mi-a ieșit. Evcharisto poli, Kostas!