fbpx

De la covrigi uscați între geamuri la cocoș în sos de roșii cu paste Flomaria

În studenție, acum vreo 33 de ani, mâncatul ne cam răpea timp și covrigii erau o salvare. Ne mai și consuma dramatic banii de bere Basarab la litru și pe cei de Carpați fără filtru. Făceam tot ce puteam să nu ne luăm cartelă și când reușeam se numea că am economisit cam 700-750 de lei. La vremea aceea erau mari, mari de tot. Dacă îi exprimai în bere… însemnau peste 65 de sticle ”la kil” sau o sticlă de Balantines la 750. În țigări, peste 215 pachete de Carpați fără sau 6 pachete de Dunhill, 7 de Kent sau aproape 8 de Karelia, de exemplu.

De mâncat, mâncam, desigur, dar ne mulțumeam cu ce pica de la cei ce veneau de acasă sau cu vreun borcan de zacuscă ținut pentru zile negre sau cu soluția de avarie maximă: covrigii împletiți de un leu și 25 de bani, uscați beton între geamurile de la cămin.

Cocoș cu Flomaria gătit de Kostas

Uneori mai și găteam. Primăvara, când începeau să apară produse agricole prin Piața Crângași și puteam folosi și în alte scopuri căldura produsă de celebrele reșouri de ”600 de wați”, făceam ochiuri, cartofi prăjiți, și, când reușeam să găsim mai fără coadă mezeluri mai prăjeam salam sau chiar făceam ”șnițele”, adică parizer pane. Salatele erau la loc de cinste și erau bune cu sau fără oțet, în funcție de cum ne aprovizionaserăm.

Facultatea s-a terminat, s-au dus covrigii, salamul a căzut în dizgarție și s-a instalat o monotonie culinară în care chiar și ciorba își făcuse loc.

Cocoș cu flomaria – in Limnos

La un moment dat a apărut pe sticlă Petrișor Tănase care dezvăluia în premieră secrete culinare și gătea în direct. Totul părea atât de simplu și nu am rezistat tentației de a încerca și eu. Unele mi-au ieșit, altele căutau mai degrabă să mă convingă să renunț. Ei bine, n-am renunțat ci m-am încăpățânat să încerc diverse preparate pe care le-am savurat în călătoriile mele. Nu de puține ori am fost nevoit să aduc unele ingrediente de acolo, ”de la mama lor”.

De curând am fost în Limnos și am avut deosebita onoare și plăcere să-l întâlnesc pe Kostas, nimeni altul decât Konstantinos Mouzakis, președintele ”Chef’s club of Attica”, un club select de maeștri bucătari.

Cu Chef Kostas și ajutoarele sale

La Taverna Flomari, pe plaja Gomati, una dintre cele mai frumoase din Limnos și din Grecia, Kostas ne-a gătit live cocoș cu paste Flomaria în sos de roșii. Bineînțeles că până la cocoș a fost ouzo me meze. Un meze absolut delicios.

Aseară, pentru că tot am luat Flomaria din Limnos, am încercat și eu ce am văzut. Și mi-a ieșit. Evcharisto poli, Kostas!

Paste Flomaria

Cocoș cu flomaria – încercarea mea

Kali orexi!

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

Strada Franceză

Strada Franceză este considerată cea mai veche stradă din București. Care și-a păstrat aproape neschimbat amplasamentul și traseul. Pentru câteva secole. Cele mai recente. Este incredibil cum a reușit. Poate că noblesse oblige. Intrăm în istoria locului La sfârșitul secolului al XIII-le, începutul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bâtrân, se construiește o cetate cu ziduri de cărămidă și șanț de apărare Vlad Țepeș consolidează această cetate

Mai mult...

Târgul de turism din toamnă

Târgul de turism din toamnă a trecut. Aproape neobservat. Mediatizarea evenimentului a fost foarte slaba. Nici la numărul de expozanți nu a stat prea bine. Dar organizatorul, Romexpo, nu doar la mediatizare s-a încurcat. Nici serviciile oferite expozanților și calitatea acestora nu au fost de apreciat. Servicii pe care organizatorul s-a obligat să le asigure. Practic, târgul a fost ținut în spate de trei tour operatori români: Dertour, Karpaten și

Mai mult...

Suntem prada timpului prin care trecem

Suntem prada timpului prin care trecem. Și pe care nu-l vom stăpâni ușor. Sau deloc. Azi, se împlinesc șapte ani de când a plecat printre stele Mihnea Constantinescu. Un OM care a crezut că vom putea avea un drum stabil, coerent și sigur. Un Om care a anticipat importanța puterii celui independent energetic. L-am cunoscut și, DA, a fost un OM extraordinar! L-am cunoscut când activam la Casa de Cultură

Mai mult...

Kastoria, surpriza din poarta Munților Pindului

Kastoria, surpriza din poarta Munților Pindului vă  va încânta așa de mult, încât dacă îi veți acorda mai puțin de două zile, sigur veți dori să reveniți. Revenitul este o problemă, dar să sperăm că se rezolvă. Despre Kastoria știam câte ceva de prin 2004, dar era în Grecia și nu era pe țărmul mărilor ce scaldă Elada. Informațiile, la vremea aceea, n-au reușit să mă convingă și regret tare

Mai mult...

Bulevardul Dacia, strada care miroase a bani

Bulevardul Dacia, strada care miroase a bani, a avut multe porecle în istoria sa, dar aceasta i se potrivește cel mai bine. Chiar și azi, după mai multe orânduiri, miroase a bani mulți. Cum a apărut Este ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, al capitalei noastre. A fost gândit să lege Gara de Nord de Gara de Est (Gara Obor). Proiectul s-a pliat perfect pe parcelarea Grădinilor Ioanid

Mai mult...

Jeanie Johnston, corabia pe care n-a murit nimeni, niciodată

Jeanie Johnston, corabia pe care n-a murit nimeni, niciodată a naufragiat de mult. O replică a ei poate fi admirată la Dublin. Jeanie Johnston,  are bunul renume de a nu fi murit niciun pasager la bordul ei, niciodată. Nici atunci când a naufragiat.>Pe timpul foametei din Irlanda, mulți cetățeni au ales calea exilului pentru a trăi. America a fost principala destinație. Jeanie Johnston a făcut, între 1848 și 1855, 16

Mai mult...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *