Fac eu ce fac și mă pierd purtat de gând spre Mediterana, împletit în aromele și culorile ei inconfundabile. Nu știu ce mi-a adus în minte papoutsaki, un fel de mâncare care mi-a pus un zâmbet larg pe față atunci când l-am văzut prima dată. M-a amuzat și m-a dus cu gândul la papuceii unui un turculeț cu turban și șalvari de pe un ambalaj de cafea mocca din copilărie.
O rețetă simplă și rapidă pe care am furat-o trăgând cu ochiul la un workshop undeva în Val di Fiemme. Se prăjeste la foc foarte mic o ceapă mediu spre mare tăiată solzișoriși se adaugă sare. Când devine sticloasă se pun ciupercile. Ei aveau hribi proaspeți. Eu am pus ceva hribi congelați și 2 ciuperci medii chapignon brune. Apoi piper râșnit iar eu adaug și câteva boabe de piper roșu.
Italia, acea sabie de stâncă ce-și caută liniștea în teaca azurie făcută din împreunarea Mediteranei cu cerul, Italia cea zamislită din fierberea molcomă ca a sosului Bolognese a civilizațiilor antice, o cizmă de pământ care combină stânca cu apa Mediteranei pentru a-și hrăni vegetația și fauna care, cu trudă și imaginație a creat un superlativ al gustului savurat într-un peisaj idilic. Teoretic, cu Italia am intrat în contact din primii
Bună dimineața! Așa cum se spune, cafeaua a pornit la drum acum vreo 600 de ani. A plecat din Etiopia și cea mai draguță legendă spune ca efectele ei revigorante ar fi fost descoperite de niște căprițe. De aici să se fi zis că este un capriciu? 🙂 Cu siguranță nu. Din Yemen cafeaua a ajuns în Asia Mică și la Constantinopole, apoi prin nordul Greciei și s-a raspândit în
© MaestrulDeCalatorii.ro