Eternul dor de Grecia
De Grecia și de Kavala îmi e dor tot timpul. Sunt mereu nerăbdător să văd locuri noi, sunt nerăbdător să revin în locurile unde am mai fost și mi-a plăcut. Este adevărat că în Grecia mi-a plăcut fiecare colțișor. Acum aș pleca în Grecia undeva unde aș ajunge repede. Știu sigur că voi smți o mare grabă să ajung în Grecia. De exemplu la Kavala.
Kavala – Locul pe unde a intrat creștinismul în Europa
Orașul a fost întemeiat de coloniștii din Thassos, în secolul VI Î.C. și denumit, ca atare, Neapolis, ”Orașul Nou”. Voi reveni asupra acestei caracteristici a colonialismului elen care a dăinuit peste milenii. Kavala a călcat în lume cu dreptul datorită zăcămintelor de aur și argint din muntele Paggaio.
În 168 Î.C. a devenit civitas roman. Apostolul Pavel, cel care a adus creștinismul în Europa, în prima sa călătorie în Europa, a făcut un popas aici, la Kavala. Acest lucru a determinat ca, în epoca bizantină, o perioadă, orașul să fie numit Christoupolis, Orașul lui Hristos.
Pe vremea otomanilor, în secolul al XVI-lea, a fost reconstruit, la ordinul lui Suleiman Magnificul, apeductul roman, pentru a alimenta orașul și băile turcești cu apă. Suleiman a dorit să păstreze arhitectura romană. Apeductul este astăzi unul dintre simbolurile orașului.
Începutul secolului XX
Începutul secolului XX nu avea să găsească zona Paggaio și Kavala într-o stare economică prea bună dar, după Primul Război Mondial, industria tutunului, care avea deja o tradiție de un secol în zonă, avea să readucă bunăstare pe aceste meleaguri. Anii ’90, însă, aveau să aducă declinul acestei industrii dar multe din clădirile depozitelor și fabricilor de procesare a lui și-au schimbat destinația și sunt embleme ale orașului.
Kavala este și un important port de marfă dar și de pasageri. De aici există legături, pe mare, cu insula Thasos, apoi Limnos, și mai departe, spre alte insulele ale Egeei de Nord, ca Samos, apoi spre Ciclade, Dodecanisi sau porturile Atenei, Piraeus sau Lavrio.
Pe noi, însă, ne interesează ce are pentru noi, turiștii care mergem acolo pentru câteva zile să ne relaxăm, să ne distrăm și să îmbrățișăm frumoasa Egee.
Ce plaje găsim
Kavala și zona Paggaio au tot ce își pot dori turiștii. Despre plaje nu mai vorbim. De la Keramoti și până la Ofriniou sunt numeroase plaje Blue Flag, cu nisip fin, cu pietricele sau pietre, pe gustul tuturor. Plajele amenajate oferă contra consumație parcare la umbră, șezlonguri cu umbrele, cabine de schimb, dușuri și WC-uri. Toate foarte curate și civilizate. Prețurile sunt normale, un frappe 2 EUR, o bere la 0,33 – 2-3 EUR, o apă la 0,5 – 0,5 EUR, etc. Plajele așa zis sălbatice nu au multe facilități. Uneori există în apropiere o Kantina și unele au toalete. Plajele pe care le recomand eu în zona Kavala și Paggaio sunt cele din Nea Peramos și Nea Iraklitsa, superba plajă din Keramoti, Plaja Ammolofoi, Palja Sand Dunes. Mie mi-a plăcut mult și plaja Nea Folia chiar dacă e cu pietricele și nu are facilități. Este aici o tavernă excelentă. Acolo am mâncat preparate din pește excelente. Plaja este destul de puțin frecventată iar apa este de o limpezime fantastică.
Taverne sunt?
Și dacă a venit vorba de taverne, ei bine, zona abundă de aceste adevărate instituții de cultură elenă. Evident că sunt și pizzerii, restaurante asiatice sau intrenaționale dar de ce să mergi în Grecia pentru restaurante asiatice? Tavernele sunt fermecătoare iar bucătăria greacă este absolut delicioasă. În zona portului de pasageri sunt taverne care au muzică live chiar și la masa de prânz. Atmosfera este cucerittoare. Eu era să pierd ferryboat-ul de Limnos la o tavernă cu bouzoukia de unde nu mă mai puteam dezlipi. Viața de noapte se petrece în astfel de taverne dar sunt destule cluburi preferate de tinerii dornici de distracție.
Din frumusețile neștiute
Am fost în Panngaio într-un sfârșit de vară și m-am plimbat prin zonele mai îndepărtate un pic de mare, printre podgorii. Vițele aliniate soldățește cu strugurii atârnând de joarde sunt fascinante. Mirosul de struguri copți te învăluie și parcă îți fură mințile și imaginația.
Iar unde sunt podgorii sunt, negreșit și vinării și crame. Am vizitat, anul trecut, o vinărie de unde am luat și un vin roșu din producția anului 2012. Un vin din soi local. Atât spunea pe sticlă. L-am defăcut aseară. Absolut fantastic! Aromele predominante afine, mure și ceva vișină macerată. Un pic de vanilie și ciocolată neagră și, ceva ce mi-a luat mult să-l identific, un miros din copilărie dar pe care nu știam unde să-l iau. Ei bine până la urmă l-am găsit. O tușă fină, fină de acel miros de teracotă cu pămât roșu umed. Abia aștept să mă întorc în Paggaion și să iau câteva cutii.
Atunci când soarele arde prea tare și nu se poate sta la plajă, tavernele au alternative cum ar fi Muzeul Tutunului din Kavala, Turnul Apollonia, Teatrul de vară de la Philippi, construit de romani. Peștera Alistrati chiar trebuie vizitată și n-ar fi rău să faceți plimbarea cu trenulețul prin cheile râului Aggitis.
Muntele Paggaio are numeroase trasee amenajate pentru biciclete și drumeții montane. Iar dacă aveți drum iarna pe aici și aveți schiurile la voi, este și o mică pârtie de schi. Să aveți noroc de zăpadă!