Puțin de la începuturi
Kavala a fost un punct important al lumii antice și a avut o istorie complicată. Astăzi, unul dintre cele mai vizibile dovezi lăsate de civilizațiile care au trecut pe aici este de pe vremea romanilor: fortăreața. Veți spune că și apeductul dar cel pe care îl vedem noi astăzi a fost construit de Suleiman Magnificul, în secolul al XVI-lea pentru a alimenta orașul și băile turcești cu apa de pa muntele Paggaio (Pangaio). Este adevărat că modelul arhitectonic ales este cel roman. Poate pentru că era de multe secole verificat.
Macedonia de Est și Tracia nu a fost cea mai liniștită zonă a lumii, ba dimpotrivă, plictiseala nu-și prea găsea loc pe aceste meleaguri..
Orașul a fost întemeiat de coloniștii din Thassos, în secolul VI Î.C. și denumit, ca atare, Neapolis, ”Orașul Nou”. Voi reveni asupra acestei caracteristici a colonialismului elen care a dăinuit peste milenii.
Kavala a călcat în lume cu dreptul datorită zăcămintelor de aur din muntele Paggaio (Pangaio). În 168 Î.C. a devenit civitas roman. Apostolul Pavel, îa prima sa călătorie în Europa, a făcut un popasaici, la Kavala.
În perioada romană, orașul s-a aflat pe celebrul drum militar ce lega Roma de Constantinopol, Via Egnatia sau, cum îi zic grecii, Egnatia Odos. Drumul a fost mereu adus la standardele noilor epoci și există și astăzi.
In vremea bizantină Nea Polis a primit un nou nume, Christoupolis, adică ”Orașul lui Cristos”. Disputa mare este pe originea actualului nume, Kavala. Unii susțin teoria conform căreia actualul nume s-ar trage de la localitatea antică din apropiere, Skavala. Alții susțin teoria conform căreia numele îi vine de la italianul ”cavallo”. Mai este numit și Η γαλάζια πόλη, adică ”orașul cu cer albastru”.
Orașul, ca toată regiunea în care se află, a fost sub diverse stăpâniri. Macedonenii lui Filip Barbarul, romanii, bulgarii, cruciații, otomanii.
După Primul Război Mondial și Războiul Greco-Turc dintre 1919 și 1922, Kavala a fost intefrată în Republica Elenă și a început o nouă perioadă de prosperitate, datorată și contribuției grecilor izgoniți din Asia Mică care și-au luat viața de la zero în Kavala și împrejurimi dar nu numai. Și acum revin la ce spuneam mai devreme despre localitățile întemeiate de greci. Toate localitățile ale căror nume au prefixul Neo sau Nea sunt localități întemeiate de grecii izgoniți din Asia Mică. Primii pași i-au făcut în Macedonia de Est și Tracia, un adevărat Pământ al Făgăduinței pentru ei.
A doua înflorire
Kavala și regiunea Paggaio, după Primul Război Mondial și până pe la începutul anilor ’90 a fost renumită pentru cultivarea și prelucrarea tutunului. Multe din țigările care ”lăsau dâră în urma lor”, pe vremea comunismului nostru, cunoscătorii știu, aveau tutun cultivat și prelucrat aici. Dar politicile privind fumatul s-au schimbat și noile reguli au făcut ca această industrie să-și dea obștescul sfârșit.
Prima dată am trecut pe aici în decembrie 2004, la a treia sau a patra escapadă a mea în Grecia. Zona mi s-a părut cea mai săracă parte a Greciei pe care o văzusem până atunci. Turismul aproape că nu exista. Clădirile uscăturiilor, ale stațiilor de fermentare cu miere, depozitele de maturare și alte acareturi ale industriei de odinioară astăzi se transformă în muzee sau capătă alte destinații cerute de noua direcție de dezvoltare a regiunii.
Vara trecută m-am întors la Kavala și în Paggaio și nu-mi venea să cred că este adevărat ce văd. Modestele sătucuri de pescari erau de nerecunoscut. Mici hoteluri de studiouri și apartamente, hoteluri mai mici sau mai mari, taverne, falezele dichisite își primeau primii oaspeți. Deși era mai și înca destul de răcoare seara și dimineața, era o atmosferă de vacanță de neînchipuit.
Zona Kavala trebuie luată în calcul pentru vacanțele noastre nu doar pentru că e foarte aproape de România și și pentru hotelurile noi și serviciile de foarte bună calitate. În altă ordine de idei, Kavala este un oraș plin de viață (a fost cândva al 4-lea oraș al Greciei) unde sunt cluburi de noapte, discoteci, muzee, taverne și toate distracțiile posibile. De la Kavala la Ofriniou, cei 60 de kilometri de țărm sunt o adevărată o salbă de plaje ”blue flag” care oferă doar contra consumației, șezlonguri, umbrele, cabine de schimb , dușuri și parcare pentru autoturisme.
Eu am fost foarte mulțumit de serviciile primite la Edem în Nea Peramos și la Studios Katerina în Nea Iraklitsa. Nu voi putea uita niciodată micul dejun la o parolă cu Aegea, pe terasa pizzeriei Edem, situată direct pe faleză.
