La târgurile de turism, cel mai mult îmi place că reîntâlnesc mulți prieteni și colegi de breaslă. La Berlin, printre mulți alții, l-am reîntâlnit pe Stelios Manzaris, după ce îl întâlnisem la București, la Târgul de Turism, cu doar două săptămâni înainte de Berlin. De cunoscut l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, la târgul de la Thessalonki, prin dragul nostru prieten, Stelios Sinodias. Anul trecut, ne-a fost gazdă în Limnos, frumoasa insulă din Marea Egee.
Cănd îl văd pe Manzaris gândul îmi zboară imediat la Limnos, insula lui Hefaistos. Văzută de sus, mie îmi sugerează un peștișor exotic ce înoată în apele albastre ale Egeei. Încă de la începutul istoriei insula a fost dorită de toți, așa că la 2-3 ani își schimba ”proprietarul”. Locuitorii insulei, pe care eu i-aș numi mai degrabă limnioți, ținând cont de acest aspect, sunt oameni primitori, respectuoși, demni și curajoși.
Dar de ce a fost așa de dorită insula?
Simplu, poziția ei strategică și, mai ales, țărmul întortocheat, cu multe golfuri și golfuețe în care puteau fi ascunse cu ușurință navele de luptă.
A avut un rol foarte important în Primul Război Mondial, când a fost baza militară pentru trupele Australiene și Neozeelandeze, ANZAC, ce veniseră să sprijine ANTANTA. De aici au pornit pe 25 aprilie 1915 în ”bătălia de la Gallipoli”. Aliații au pierdut această luptă, dar ziua de 25 aprilie, numită ”Ziua ANZAC”, este sărbătorită în Australia și este considerată cel mai important moment în crearea sentimentului identității naționale. Armistițiul cu imperiul Otoman a fost semnat tot pe Limnos, la Mudros.
După Al Doilea Război Mondial, insula devine bază militară NATO, lucru care i-a adus multe beneficii. Populația a fost angajată în oferirea serviciilor de care aveau nevoie militarii încartiruiți aici. Armata a construit aici unul dintre cele mai bune aeroporturi din lume. Aici pot ateriza și de aici pot decola toate tipurile de avioane din lume. Mai mult, insula a primit compensații financiare pentru că nu putea dezvolta turismul, armata nedorind prea mulți oaspeți pe insulă.
Agricultura insulei iese în evidență cu vinurile limniote, în special Muscat, miere din flora spontană și cereale. Apropos de vinuri, este total interzisă ieșirea de pe insulă a vreunei joarde de viță de vie. Cea mai mare curiozitate este aceea că pe insulă nu cresc măslini. Acum, cercetătorii au ceva rezultate în producerea unor soiuri care să accepte solul Limnosului.
În ultimii 15 ani, insula a început să se dezvolte și turistic. S-au construit și se construiesc hoteluri de toate categoriile și se aude chiar că baza militară se va închide, ceea ce va duce la accelerarea ritmului de dezvoltare a turismului. La ora actuală, pe Limnos cred că sunt mai puțin de 30 de hoteluri.
De ce să mergem în vacanță în Limnos?
Pentru că oferă peisaje extraordinare și are plaje, tavern și de toate pentru toate gusturile și pasiunile. Apele cristaline, plajele care impart insula în două, partea de Est cu plaje sălbatice unde ai ocazia să fii singurul musafir și partea de Vest cu plajele organizate. Cele mai renumite sunt: Agios Ioanis, Keros, Tanos, Evgatis, Kotsinas și, hai să zicem, Gomati, cea care mie mi-a plăcut cel mai mult. Lângă plajă este taverna Flomari unde am mâncat un delicios cocoș cu paste Flomari, gătit de renumitul Le Chef, Koastas Mouzakis.
În capitala Myrina, în afara străduțelor înguste și înțesate de magazine de tot felul, trebuie să mergeți la cetatea bizantynă care domină peisajul și care a fost una dintre cele mai mari fortificații din zona Mării Egee. În sătucul Kontias, veți vedea ceea ce apare cel mai des pe cărțile poștale grecești, mori de vânt. Morile de vânt de aici au fost restaurate și transformate într-un complex turistic. Tot aici veți remarca tâmplăria vopsită maro și nu în albastrul specific insulelor grecești.
Pe insulă se ajunge cu avionul, din Atena și Thessaloniki sau cu ferry boat din Kavala, Thessaloniki, Lavrio și Pireu. Sunt linii de ferry boat care o leagă și de insulele Samotraki, Lesvos sau insula Sf. Eustațiu dar numai vara. Să recapitulăm! În Limnos găsiți liniște, sate pitorești, istorie, plaje sălbatice și taverne excepționale.
