Cappadocia – de la cai la baloane cu aer cald

Cappadocia era în intențiile mele de a o vizita de foarte mult timp. Dar cum tocmai timpul nu ne ajunge, am tot amânat. Anul acesta mi s-a oferit oportunitatea de a participa la o călătorie de informare organizată de Christian Tour. Foarte bine organizată.

Așa cum am mai spus în articole anterioare, zborul a fost cu Animawings, o companie aeriană tânără dar cu personal cu multe ore de zbor pe aeronave ale unor companii de prestigiu.

După aterizarea în Antalya și cazare, am avut program liber. Eu am ales să vizitez centrul vechi din Side. Ce am văzut în Side veți putea citi într-un articol viitor. Azi am decis sa vă povestesc despre Cappadocia, unul dintre cele mai spectaculoase locuri ale Turciei și ale lumii. Nu e corect să se încerce comparații cu Efes, sau Pamukkale, sau alte locuri. Aici, natura a avut un rol major.

Spre Cappadocia

A doua zi dimineață, devreme, am pornit către Cappadocia. Ne aștepta un drum destul de lung și se spunea că va fi un pic mai anevoios pentru că în munții Taurus ningea de mai bine de 36 de ore iar în unele locuri zăpada sărise de jumătatea metrului. Ne-am bucurat de peisaj dar, mai ales de faptul că drumarii turci nu au fost luați prin surprindere deși era aprilie.

Cei aproape 500 de kilometri au trecut ușor. Asta și pentru că grupul a fost OK. Oameni veseli și buni camarazi. Glumele s-au ținut lanț și timpul a zburat. Am ajuns, ne-am cazat și am pus-o de o petrecere. A doua zi urma să aflăm dacă Autoritatea Aeronautică urma să permită zborul pentru baloanele cu aer cald.

Și am avut noroc, baloanele au avut voie să zboare. Am văzut Cappadocia pudrată de un strat de nea imaculată cum nu au mulți ocazia să o vadă. Dacă vântul suflă cu viteză mai mare de 11 kilometri pe oră, baloanele sunt reținute la sol. Iarna, ne-a spus ghidul, mai rar se întâmplă să fie permis zborul. Oricum, în Cappadocia programul a fost făcut super profesional. Ni se dădeau 3 șanse să zburăm cu balonul. Una în fiecare dimineață pe care aveam să o petrecem în zonă. Dar am avut noroc și am putut zbura în prima zi.

Baloane cu aer cald

La ora actuală, zborul cu baloane cu aer cald, este emblema Cappadociei. Principalul motiv gravat, pictat, modelat peste tot este balonul cu aer cald. Este cea mai mare industrie din zonă. Sunt școli de pilotaj și este uimitor cum sunt pilotate din cele 4 jeturi de foc aceste uriașe baloane. Momentul cel mai ”tare” este când piloții aterizează fix pe platformele cu care transportă nacelele de 28 de pasageri (plus pilotul și un asistent). O experiență care trebuie trăită.

Formațiunile de tuf vulcanic pun serios imaginația la lucru. Din fiecare unghi par a fi altceva. Iar în Cappadocia sunt extrem de multe astfel de formațiuni. Tuful are particularitatea de a se întări la duritatea pietrei pe doar 30-35 de centimetri de la suprafața de contact cu aerul. Mai adânc, duritatea sa nu depășește pe a unui pământ bine bătătorit. Pentru că au putut să sape ușor, oamenii și-au ”scobit” în acest tuf locuințe și chiar orașe subterane, pentru vremurile de restriște.

Orașe săpate în tuf

Orașele subterane au fost create de creștinii care au fost prigoniți de romani și mai apoi de otomani. Retragerea în orașele subterane le permitea să trăiască luni de zile. Orașele erau foarte bine organizate. Aveau bucătarii, camere pentru animale, depozite de grâne, etc. Erau cu adevărat orașe. Sistemul de apărare invincibil. Galeriile înguste, scunde și întortocheate puteau fi ușor blocate cu ingenioase sisteme de uși discoidale de piatră, imposibil de deschis dinspre galerie. Mai mult, acestea aveau in mijloc o gaură prin care sulițele mai creau ceva mici probleme invadatorilor.

Dar la Cappadocia tot ce este merită văzut. Aș fi nedrept să recomand ceva anume. Grație ghizilor noștri, Ștefan, ghid de limba română și Alpay, ghid de mai multe limbi dar nu și română am văzut tot ce trebuie și tot ce putea fi văzut în vizita noastră. Și grupul a fost receptiv și foarte punctual. Că la astfel de vizite de informare e important să nu se piardă timp.

Cum nimic nu are doar avantaje, zăpada nu ne-a permis să vizităm Canionul Ihlara despre care am auzit povești frumoase. Altă dată.

Dar am vizitat Muzeul în Aer Liber Goreme, Valea Dragostei, Valea Porumbeilor, Orașul Subteran Derinkuyu, și tot ce s-a putut vizita când cărările erau acoperite cu zăpadă sau erau ude, fără a le degrada și fără a ne pune pe noi în pericol.

Vă veți întreba, desigur, de ce am pus caii în titlu. Primul nume al Cappadociei a fost Katpatuka. În persana veche însemna ”Țara Cailor Frumoși”. Și, într-adevăr, în trecut, aici, una din îndeletnicirile de bază a fost creșterea cailor.

Mai multe despre istoria locului găsiți aici.

Cappadocia nu se încadrează la ”dacă voi avea drum pe acolo…” ci la ”trebuie să merg acolo.