Puțină istorie

Pentru Efes acesta eel mai complicat paragraf. Dacă studiem istoria orașului, probabil, doar evenimentele importante ar umple câteva pagini bune.

Efesul este ceva extraordinar. Este o realizare incredibilă a antichității. Construit de greci cu 1000 de ani înainte de Hristos, orașul este printre cele mai grandioase realizări ale antichității. De la prima vedere, te copleșește pur și simplu. Ruinele de astăzi sunt ale unui oraș construit ulterior primului oraș. Istoria n-a fost blândă deloc cu Efesul dar cu toate acestea, până la un moment dat, el a fost în ascensiune. Foarte aproape de el este locul unde a fost construit cel mai mare edificiu al lumii antice, una dintre cele 7 minuni ale sale, Templul lui Artemis. Și templul a fost reconstruit in mai multe rânduri. De remarcat că după ce a fost incendiat de Herostatus, în anul 356 înainte de Hristos, a fost reconstruit la dimensiuni și mai mari. Adică 137 m lungime, 69 m lățime și 18 m înălțime. Atacurile goților din 268 au distrus templul care n-a mai fost reconstruit. Din păcate situl arheologic nu se vizita de ceva timp si nici la acest moment nu se vizitează.

Să revenim la oraș! Cea mai frumoasă legendă despre întemeierea lui este aceea cu locul indicat de oracole. Acestea i-au spus ”un mistreț și un pește îți vor arăta locul”. Ajuns pe locul unde a fondat Efesul, Androclos, prăjea câțiva pești. Unul a sărit din tigaie și a aprins tufele de lângă vatră. Focul s-a extins și un mistreț a fugit speriat de foc. Androclos a înțeles că acela este locul noului oraș și l-a întemeiat. Altă legendă frumoasă spune că orașul a fost întemeiat de amazoane care i-au dat numele reginei lor, Ephesia.

Lungul drum spre strălucire

Ce este recunoscut de toți istoricii este că Efesul a fost al doilea cel mai puternic oraș din spațiul Egeean, după Atena. Orașul a avut o istorie foarte complicată, în tonul vremurilor pe care le-a traversat și care i-au lăsat răni mai mari sau mai mici sau care l-au făcut mai strălucitor ca niciodată. Sunt și perioade lungi despre care istoricii nu găsesc scrieri despre viața Efesului, în special poziția acestuia. Nu vreau să mai rămân la istorie decât pentru 1-2 momente foarte importante.

După victoria de la Granicus împotriva perșilor, în 334 î. Hr., Alexandru cel Mare a fost impresionat de căldura cu care a fost primit și de frumusețea orașului dar mai ales de cea a Templului lui Artemis a cărui reconstrucție nu era finalizată. S-a oferit să finanțeze finalizarea templului cu obligația să-i fie trecut numele pe frontonul principal. Locuitorii Efesului l-au refuzat elegant, spunându-i că, zic istoricii, ”nu se cade ca un zeu să construiască un templu altui zeu”. Alexandru cel Mare s-a simțit măgulit și a respectat dorința cetățenilor.

După moartea lui Alexandru Macedon, orașul a fost stăpânit de Lisimah. Acesta a fost nevoit să mute orașul pe poziția actuală din cauza malariei generate de mlaștinile făcute de aluviunile aduse de râul Cayster. Lisimah  ordonat inundarea vechiului oraș iar așezarea nouă a fost numită Arsinoea. După moartea lui Lisimah s-a revenit la numele Efes.

Adevărata grandoare

Cea mai prosperă perioadă a sa a început în anul 129 î. Hr., odată cu ocupația romană și în special în timpul domniei lui Caesar Augustus. Teatrul, Biblioteca lui Celsus, sau apeductele au fost construite, reconstruite sau reparate atunci. Portul artificial și canalul dintre acesta și Egee a fost construit tot atunci (cca 43 î. Hr.). Orașul era considerat atunci al doilea mare centru cultural și cosmopolit după Roma.

Efes a avut un rol foarte important în răspândirea creștinismului.

 Să vizităm orașul!

Noi am intrat pe Poarta de Nord. Teatrul antic deși era în renovare, se putea vizita și este impresionant. Teatrul poate primi până la 25000 de spectatori. La Teatru se ramifică, din Drumul de Marmură, Drumul Portului. Așa cum am spus, deși se afla destul de departe de Egee, Efesul a fost port la mare printr-un canal care aducea Egeea la Efes.

Urmând Drumul de Marmură ajungem la cel mai apreciat loc al Efesului, Biblioteca Celsus. Tot ce este în jurul ei pălește un pic în umbra măreției sale. Ghizii știu, însă o sumedenie de povești, legende și picanterii. Peste drum de Bibliotecă este bordelul. De la Biblioteca Celsus pleacă un tunel care duce la el. După lăsarea întunericului, în bibliotecă nu mai aveau dreptul să ”studieze” decât bărbații. Ei bine, când oboseau de atâta citit, foloseau tunelul.

În perioada romană, Efesul a avut tot ce-i trebuia pentru a fi la cel mai înalt nivel al civilizației epocii. Apeducte, bazine de stocarea apei potabile, băi romane, toalete publice, port, teatru de 25 de mii de locuri și tot ce era posibil atunci. Efes este unul dintre cele mai importante centre ale antichității, aflat astăzi pe teritoriul Turciei.

Mă opresc aici, cu recomandarea de a vizita acest minunat oraș. Și nu îi rezervați mai puțin de 6 ore cu un tur ghidat. Ar fi mare păcat.

Vacanțe frumoase să aveți!