A trecut și Târgul de Turism al României, ediția de primăvară a lui 2025. Așteptat de unii cu nerăbdare și multe vise, așteptat de alții doar ca să treacă, micul Târg a avut o ediție destul de reușită. Am zis ”micul” pentru că în comparație cu edițiile din anii 2000 este chiar minuscul. A cedat mult teren mediului on line, semn clar că turismul românesc vrea să meargă umăr la umăr cu restul lumii, dar și că TTR refuză să se modernizeze, să învețe de la alte târguri de turism.
Comparat cu alte târguri
În ianuarie am fost la FITUR, la Madrid. Târgul de la București nu a fost niciodată la fel de mare ca FITUR, dar pierde teren.
În comparație cu FITUR, despre care, specialiștii spun că anul acesta a avut o creștere neașteptat de mare. Trebuie să ținem cont că în ultimii ani, vreo doi au fost cu pandemie și mai mult nu vreau să-mi amintesc.
Așa cum am spus și în articolul dedicat FITUR-ului, m-a surprins în mod plăcut că specialiștii din turism au simțit nevoia să stea față în față cu partenerii lor. Să afle noutățile despre destinații de la oamenii care le știu și le-au prezentat.
Târgul de la București (TTR) nu a avut niciodată o zi dedicată doar specialiștilor. Evenimentele conexe au existat. De multe ori s-au suprapus nefericit pentru doritori sau au fost rău dimensionate. Îmi aduc aminte de un workshop organizat acum ceva ani de o organizație națională de turism la care își prezentau ofertele 40, 50 de ofertanți. Totul în câteva ore. Prea mult pentru așa de puțin timp!
Părțile bune
Una peste alta, TTR 2025, ediția de primăvară a arătat ceva mai bine decât la cea din toamna trecută. Dintre marii jucători din piață nu au lipsit Solvex, Karpaten, Dertour, Coral și Grupul Memento.
Au fost bine reprezentate Bulgaria, Grecia, Republica Moldova și Israelul.
Am văzut și standuri ale unor agenții noi cu propuneri interesante în zone calde precum Caraibele sau reci, precum Groenlanda sau Islanda.
Sarea și piperul au fost, însă, centrele de promovare a destinațiilor din România. Aici se pare că lucrurile încep să apuce drumul cel bun. Dacă s-ar reduce și mai mult nivelul muzicilor pe care dansatorii ne arată frumusețea portului și jocurilor românești ar fi încă un pas bun.
Frumoase standurile Maramureșului, al Deltei Dunării, marea nestemată a coroanei turismului românesc, al Bucovinei, Buzăului, Carașului, etc. Au fost mai și mai hotărâți să arate cât mai mult din atracțiile și deliciile zonelor reprezentate.
Despre reduceri și facilități
Pe lângă reducerile mari acordate pe perioada Târgului de către operatorii prezenți am remarcat creșterea numărului de roți ale norocului unde se mai putea câștiga câte ceva. Un voucher valoric pentru o rezervare următoare, o excursie opțională, etc. Mulți operatori au mutat termenele de acordare a reducerilor cu mai multe zile. Mulți operatori sau agenții de turism au lansat un fel de târguri virtuale (on line) prin care și-au promovat produsele și au acordat reduceri. Remarcabile reducerile acordate pentru circuite, capitol la care e foarte greu să le acorzi.
Urez succes turismului românesc pentru că îl așteaptă un an greu și îngreunat de schimbarea făcută de guvern privind voucherele de vacanță!
Dumneavoastră, cititorilor, vă doresc doar vacanțe reușite!
2 Comments
Am citit printre rinduri. Obicei prost, capatat pe vremuri, cind citeam printre rinduri ba prin ziare, ba cartile, ba subintelesul prin filme si la teatru.
1. Tirgul de turism romanesc, o chestie ce trebuia bifata de organizator. O chestie din ce in ce mai mica (chiar decit faimosul epsilon din teoria lui Cauchy?), cheltuielile fiind prea mari pentru niste cistiguri iluzorii.
2. Prea multe dansuri populare. Si aici mi-a sarit in urechi, (ca am auzit-o intai) ultimul capitol din Amintiri din pribegie a lui Mos Neagu Djuvara. Si aud vocea lui legata de dansurile populare de la tv si nebunia uniformitatii acelor costume si evident, explicatiile domniei sale.
3. Tirgul ar trebui sa aiba doua componente, din care una pentru specialisti (intilnire intre companii), lucru ce lipseste sau e de mintuiala.
4. Turismul romanesc traieste in mare masura fiind subventionat de stat. (vaucherele date). De aici rezulta doua raspunsuri: ori preturile sunt uriase (din cautarile mele sunt destul de mari), ori salariile sunt prea mici in raport cu cheltuielile fiind practic imposibil sa faci economii pentru o vacanta. Ori amindoua, ori, ca de obicei, a treia cale, turismul redevine elitist.
De când m-am apucat de turism am spus tuturor că măcar o zi ar trebui exclusiv pentru specialiști. Nu se vrea. Romexpo e rămas în secolul trecut.
Voucherele de vacanță erau bendixul care anclanșează demarorul. Era motivul să plece în vacanta. Oamenii cheltuiau mult mai mult. Toate cheltuielile întorceau bani la stat și diminuau sau anulau unele eforturi bugetare (întreținere muze, lipsa necesității plății de ajutor de șomaj clor care își găseau de lucru grație turismului, TVA, impozit pe venit, etc). Dar cine să înțeleagă?