Mykonos, insula cu o personalitate aparte, este ca o altă lume. Am avut în minte o sumedenie de titluri ale acestui articol despre ce am văzut și cum am perceput eu renumita insulă din arhipelagul Cicladelor. L-am ales pe acesta.
Am pornit la drum
Știam câte ceva despre Mykonos dar din superlative nu iese treaba cea mai bună. Acum mi s-a ivit oportunitatea să merg într-un info-trip, organizat de Cocktail Holidays și partenerii săi de pe insulă. Am avut noroc că în avion am prins un loc la geam și am putut face poze. Am văzut Thassos-ul, Limnosul, Sfântul Eustațiu, puțin din Psara și Antipsara (dar imposibil de pozat). Apoi Tinos, Naxos Paros, Tragonisi și, bineînțeles, eroina principală, Mykonos.
De sus, insula se vede golașă din punct de vedere al vegetației. Nu aș putea spune că este chiar un fel de Lună cu case dar poate chiar că ”din avion nu se vede”. Da, insula este destul de lipsită de vegetație. În zona golfurilor, amfiteatrele de clădiri, în general pe un singur nivel, albe și cu o arhitectură specifică insulei, par a fi creste înspumate de valuri.
Un pic de Limnos
Primirea a fost călduroasă
Am aterizat. Insula ne-a primit cu căldură. Cam mare dar am suportat-o. Uneori cerul se făcea gri de parcă își ascundea albastrul de soarele prea arzător. Am pornit spre hotel. De la primi pași se vede că insula nu seamănă cu nicio altă insulă grecească. Clădirile din elemente cubice cu colțurile și muchiile de sus rotunjite, întăresc impresia că locul este unic. Diferit de oricare altă insulă sau loc din lume.
Am ajuns la hotel. Este construit într-un stil pe care eu l-aș numi, Mykonian. Cuburile se regăsesc amplasate în labirintul străduțelor înguste și întortocheate, specific insulelor mediteraneene. Stilul și bunul gust ies în evidență de la primul contact. Am trait senzația că am primit o casă într-un sătuc insular, grecesc. Fantastic! Calitatea personalului. Designerul, în dorința sa de a crea ceva unic și modern, a omis câteva dotări care pentru mine sunt pe lista de esențiale dar mă las pe mâna lui. Mai ales că mi-a pus imaginația la încercare și am reușit să găsesc soluții satisfăcătoare pentru mine.
Toți eram obosiți după drum și am început programul cu o baie în cristalina Egee. Plaja Elia este una dintre plajele foarte bune de pe insulă, cu nisip fin și o apă pe care îți vine să o iei acasă. Dacă ai putea. Seara, la cină, am avut confirmarea calității personalului. Pregătit, amabil și de o disponibilitate care face jumătate din cele 5 stele ale oricărui hotel.
Mykonos, intrarea in Golful Elia
Pornim să explorăm insula
Am pornit să vizităm insula și diverse hoteluri și plaje. Locuri încântătoare dar am vrut să nu mă las pradă doar frumuseții ci să am răbdare să încep să simt insula și spiritul ei. Am făcut bine. După 7 zile în care am mers în cele mai importante locuri ale ei, concluziile m-au surprins. Mykonos este, de fapt, o lume diferită de tot ce e pe lumea aceasta. Este un loc al Greciei din care doar capitala, micuțul oraș Hora, aduce cumva a Grecia. Este un loc unic și greu să fie repetat. Este atracția supremă a celor cu mare dare de mână, a celor pe care talentul și vocația lor i-a răsplătit suficient pentru a căuta și a-și permite locuri unice. Mykonos este, așa cum am sugerat deja, un loc unic, diferit de tot ce e pe lumea aceasta.
Oferta de cazare a insulei este de nivel superior. 5 stele sau chiar mai mult. Să nu vă gândiți că au ajuns să-și autoevalueze numărul de stele la 7, ca unul dintre concurenții lor dar și asta face parte din unicitatea locului. Mykonos nu înseamnă doar hoteluri de 5 stele. Acestea sunt pentru cei care nu sunt staruri sau super staruri. Pentru ei există proprietăți neclasificate, neintroduse în circuitul turistic. Proprietăți care le garantează intimitatea, unde se cazează cu toată echipa, feriți de priviri indiscrete și mai ales de lentilele dispozitivelor de fotografiat.
Morile de vânt din Mykonos
Cluburi, restaurante de top, Le Chefi renumiți, vedete
Mykonos este renumită și pentru cluburile sale. Unele de zi, altele de noapte și chiar de zi și de noapte, cum este Paradise Beach Club. Multe voci susțin că la capitolul cluburi, insula este neîntrecută de nimeni. Cluburile au reguli stricte. Nu se poate merge decât cu rezervare. Primul lucru care ti se aduce la cunoștință este că nu ai voie să fotografiezi. De filmat ce să mai vorbim. Sunt și situații când un club este închiriat pentru petreceri private și poți intra doar cu invitație.
Restaurante sunt de tot felul. Insula se mândrește că mai toți marii bucătari au câte un restaurant aici. Și nu e puțin lucru să auzi că Le Chef ”X” are un restaurant la New York, unul la Londra, unul în Dubai și unul în Mykonos. Nusr-Et este un exemplu. În timpul șederii mele în Mykonos, charmantul Salt Bae, adică Nusret Gökçe, a condimentat steak-urile chiar la restaurantul de aici. A fost imposibil să pot rezerva un loc. Am fost acolo, într-o zi, în jurul prânzului, când era închis dar se făceau pregătiri pentru seara ce se apropia. Abia, abia m-au lăsat să fac o poză, prin ușă, eu stând afară.
În Mykonos, este, totuși o tavernă unde nu se face programare. Aici nu contează cine ești. Dacă ai loc când ajungi e bine, dacă nu sau aștepți sau renunți. Am fost să văd mica taverna Kikis dar n-am avut noroc. Așteptau cel puțin 30 de persoane eliberarea unui loc. Pitorescul tavernei este dat preparatele tradiționale și de lipsa alimentării cu energie electrică.
Taverna Kikis
Vizita a ajuns la final
În ceea ce privește magazinele, în Mykonos sunt prezente cele mai vestite branduri. Aproape că sunt mai multe magazine cu articole ”de firmă” decât de souveniruri.
N-am reușit să-l întâlnesc pe Petros, celebrul pelican care este mascota Mykonosului. Dimineața se plimbă pe faleza și străduțele înguste din zona ”Mica Veneție”. Am fost de două ori dar exact în zilele în care n-a venit el.
Ultima seară mi-am petrecut-o în Hora sau orașul Mykonos, capitala insulei. Dacă ziua străduțele erau aproape pustii, rar întâlnind turiști toropiți de căldură, seara, orașul devenea un furnicar foarte activ. Cu greu reușeai să te strecori pe străduțele înțesate de oameni. Mai ales în zona cluburilor, mai mici sau mai mari, care aveau o portiță mică de care ziua credeai că nu duce nicăieri dar e un decor stradal frumos.
Mykonos
Mykonos
Mykonos
Nusr-Et, Mykonos
Hora, Mykonos
Mykonos
Nusr-Et
Oglinda buclucașă
Restaurantul Spilia
Mykonos
Mykonos
Mare și soare torid
Club Paradise, unul din cluburile cu program de zi și program de noapte
Mare și bărci
Mykonos văzut din larg
Morile, noaptea
Vedere spre Paradisos Club.
Hora
Mica Veneție, Mykonos
