De ce Litoralul este gol?

De ce Litoralul este gol?

E cam ca la Radio Erevan. Nu e chiar gol dar are cam puțini turiști.

Cauze sunt multe dar nu prea vrea nimeni să le ia în seamă pe toate. Am observat că tocmai cei care poartă ei înșiși o responsabilitate dau vina pe alții sau iau în considerare doar cauzele au fost produse de alții.

Aici trebuie făcută o analiză serioasă iar concluziile ei trebuie musai puse primele pe lista sarcinilor obligatorii ale guvernului actual și a celor ce- vor urma pentru că ce s-a stricat în zeci de ani nu se va putea îndrepta in 2-3 ani.

Eu consider că principalele cauze care determină ca Litoralul să aibă prea puțini turiști sunt:

1. Scăderea puterii de cumpărare a românilor pe fondul crizei energetice apărute, în principal din cauza războiului din Ucraina. Tarifele la serviciile turistice au crescut în toată lumea, la fel ca și valoarea coșului nostru zilnic.

Prețul dublu al carburanților ridică semnificativ cheltuielile cu producerea apei calde la unitățile de cazare. Prețul dublu al energiei electrice ridică semnificativ cheltuielile cu curățenia, iluminatul și alte servicii absolut necesare.

Prețul alimentelor a crescut și el foarte mult. În ianuarie am cumpărat un litru de ulei de floarea soarelui cu mai puțin de cinci lei iar acum două zile cu 14 lei și jumătate. Aceeași etichetă.

De aceea, eu nu pot fi de acord că hotelierii au păstrat tarifele de anul trecut, așa cum susțin unii dintre ei. Ar fi imposibil.

2. Pe de altă parte, nu este posibil ca doar hotelierii, restauratorii și alți ofertanți de servicii consumate de turiști să fie singurii ”lacomi” care, iată au provocat un dezastru care îi afectează cel mai mult tocmai pe ei. Aici trebuie văzută și taxația la nivel local și de stat.

Toată presa a bătut taraba pe tariful șezlongurilor. Este, într-adevăr nerealist. Dar sunt vinovați doar cei care cer? Apele Române cât percep pentru nimic? Ce fac cei de la Apele Române cu mulții bani pe care îi cer pentru concesionarea plajelor? Toată presa dar și mulți chibiți au subliniat, apăsat, că la banii aceia poți cumpăra un șezlong care rămâne al tău. Așa o fi dar din operația aritmetică lipsesc niște cheltuieli. Taxa de concesiune, cheltuielile cu curățenia și întreținerea plajei și poate și altele care îmi scapă. Deci și aici trebuie căutate cauzele reale și depistat ce se poate face, că într-o economie de piață trebuie să îi respecți și ei regulile.

Am spus un pic mai devreme de taxație la nivel local și de stat. Amândouă bugetele sunt niște găuri negre care vor să înghită tot, fără a analiza cineva dacă nu cumva e mai mult 10% dintr-un miliard de EUR decât jumătate dintr-o sută de mii. Afluența mare de turiști ar face ca banii rămași pe Litoral să fie mai mulți. Dacă prin pretențiile noastre ridicăm tarifele cu ce ne alegem? Mai venim și cu taxe de parcare aberante. Adică aplicăm principiul nostru, ”acum ori niciodată”. Aici consider că lipsa de profesioniști din administrație este singura vinovată.

3. Hotelierilor și restauratorilor eu le-aș pune în cont doar o parte din faptul că pe Litoral nu sunt practicate tarife corecte. Partea leului. Dar și aici, autoritățile au partea lor că deh, sunt copii de crescut, de dat la școli, etc.

Incorectitudinea tarifelor practicate de ofertanții de cazare, servici de masă și alte servicii are drept componentă de bază necorelarea calității serviciilor oferite cu ce se cere în schimbul lor. Rădăcina cea mai adâncă a acestei probleme este mentalitatea noastră că merităm mai mult decât facem. Dar are și altele. La acest aspect plătim factura de la așa zisă privatizare prin care multe unități au fost făcute cadou ”băieților noștri”. Plătim, de asemenea, factura de la imixtiunea liderilor de sindicat în nominalizarea celor care aveau dreptul să li se acorde, de către angajator, o parte din contravaloarea vacanței achiziționate. Îmi amintesc clar din acele vremuri cum ospătarii, șefii de săli sau hotelierii le-o tăiau turiștilor pentru orice nemulțumire, ”la cât ai plătit mai ai și pretenții!”. Ei bine, replica a mers. Ani mulți de zile. Majoritatea covârșitoare a admonestaților își însușea observația. Ba unii turiști chiar îi compătimeau pe cei ce-i admonestau, deși aceștia își primeau banii întregi. Bine, aceasta a fost și o variantă prin care autoritățile cumpărau, tacit și cu banii altora, o parte din ”liniștea” liderilor de sindicat. Nimeni nu a încercat să aprecieze dacă și cât de dăunător va fi acest fenomen pentru calitatea serviciilor și, mai ales, pentru formarea mentalității ofertanților de servicii.

Ce este cel mai grav, referitor la acest adevăr, este acceptarea, cu maximă ușurință, a acestui ”virus” tocmai de către unii dintre cei care, pe lângă putere de decizie în administrație, aveau și afaceri în turism care acum sunt afectate de ceea ce au încurajat și ei, cândva.

4. Alte ”moșteniri” cu efecte grave sunt cele din perioada comunistă care s-au perpetuat prin cei cărora li s-au făcut cadou hotelurile și restaurantele. Nu doar pe Litoral. Dar legate de turismul estival pe litoral circulă mai multe snoave și legende. De exemplu, printre ospătari circula legenda ”Într-o vară două Dacii și ceva. Una mie, una șefului de sală și să rămână încă ceva pentru mai sus”. De unde veneau acele Dacii? De la turiști care plăteau consumația, data, numărul de la pantofi, numărul bonului și alte sume puse la notă de șireții ospătari. Ei bine, cei care au preluat industria turistică de pe Litoral au aplicat aceleași metode de ”afară se vopsește gardul și-năuntru leopardul”. Nu a încercat nimeni să facă ceva nou, potrivit vremurilor. Nu s-a speriat nimeni că românul va vedea ce înseamnă să fii oaspete în alte țări. A contat decât banul.
5. O altă mare greșeală consider eu că a fost automulțumirea multor hotelieri cu afluxul de weekend. În anii trecuți își blocau camerele pentru weekend și nu le ofereau celor care voiau un sejur de luni până luni, de exemplu. Unii mai hâtri spuneau că daca vor mai multe zile pot veni de luni până vineri două săptămâni la rând. Ce dacă erau de la Satu Mare?

Poate că dușul rece de anul acesta va duce la reinventarea atât de necesară a Litoralului Românesc.

6. Comparația cu alte destinații de vacanță este făcută, de către cei care ar trebui să o facă absolut corect și complet, tot în stilul românesc. Adică ai noștri au înțeles așa: o bere în Germania este 5 EUR. Păi ei n-au mare. Noi trebuie să o dăm cu 7. Un fel principal de mâncare la Roma este 20 de EUR. Și noi trebuie să o oferim tot cu 20 de EUR dar fără sos sau garnitură. O cafea pe Champs Elisee este 10 EUR. Și la noi trebuie să fie la fel că am văzut destui români pe acolo bând cafea.

Dintre ofertanți nu ține nimeni cont de:

• Litoralul nostru nu este, din păcate, la fel de spectaculos ca peisaj precum alte zone concurente, chiar din Bulgaria;
• Nu a creat nimeni ceva original. Toți au copiat doar ce le-a convenit de ici, de colo;
• Nu a urmărit nimeni (sau au făcut-o extrem de puțini) fidelizarea turiștilor, toți aplicând dictonul ”acum ori niciodată”;
• Nu înțelege nimeni că un steak de vită costă la Londra 45 de lire pentru că este din carne de cea mai bună calitate iar la noi, pentru cel din carne congelată nu poate fi cerută aceeași sumă;
• Publicitatea făcută Litoralului a fost deșănțată pe vremea lui Mazăre (deși mulți ”cunoscători” din turism au participat activ la circul făcut de acesta) și a făcut mult rău în selectarea publicului;
• Publicitatea făcută acum litoralului este mult sub posibilitățile și necesarul lui de publicitate;

Dintre autorități nu ține nimeni cont că:

• Trebuie să fie interesate să facă profit cât mai mulți jucători și în sumă cât mai mare pentru că atunci și partea lor este mai mare în valoare absolută;
• Că din taxele percepute trebuie să aloce și bani pentru compensarea cheltuielilor suplimentare pe care operatorii le au pentru faptul că activitatea este sezonieră;
• Să investească masiv în modernizarea străzilor și aleilor, să construiască parcări pe care să le pună la dispoziția turiștilor gratuit.
• Să înceteze cu acordarea dreptului de a construi oricum și oriunde.

În mod sigur mai sunt și alte cauze dar eu mă opresc aici. Deja v-am plictisit.