Dana Resort este o perlă a litoralului și a reușit să mă convingă că și la noi se poate. Chiar și pe litoral.
Nu mai sunt fan vacanțe pe litoralul Mării Negre. Mi se par prea obositoare. Practic, din vremea studenției nu cred că am fost de mai mult de 5-6 ori ”la mare”, la marea noastră. Și pentru că Bulgaria, Grecia și Turcia au făcut o concurență redutabilă.
Anul acesta am încercat din nou ”marea cu degetul” și am dat o fugă pe litoral. Am ales Dana Resort pentru că știam cine conduce operațiunile acolo și am avut și review-uri bune de la turiștii care și-au petrecut vacanța aici.
Despre drumul spre litoral
Drumul a fost destul de anevoios. Autostrada m-a convins din nou că 80% din șoferii români sau nu știu să o folosească sau consideră că este sub demnitatea lor să respecte legile scrise și nescrise ale civilizației rutiere. De la autostradă ne-a trebuit mai mult de o oră și jumătate să ajungem la Venus. Racordarea de la DN 39 la stațiune este de o calitate proastă și nemarcată. Inacceptabil pentru ce taxe se încasează de pe urma turismului în acest colț de țară.
Primele impresii la Dana Resort
Am ajuns la Dana. Lucrurile sunt clare de la intrare. Hotelul te întâmpină cu o grădină cum nu cred că mai e alta în partea aceasta a lumii. Camerele suficient de mari, curățenie ireproșabilă, personal amabil și, atenție, ZÂMBITOR.
Cum spuneam, m-am așteptat ca hotelul să aibă servicii de calitate pentru că este administrat de unul dintre cei în capul cărora s-au spart multe din nefăcutele hotelierilor de pe litoral, un om care conduce unul dintre cei mai mari tour operatori de litoral din România. De mulți ani. Prietenul și colegul meu Aurelian a ascultat oful a multe zeci de milioane de turiști, deci știe clar ce are de făcut.
Am reușit să schimb câteva vorbe cu el despre Dana Resort și despre litoral.
Hotelul și-a primit primii oaspeți în vara lui 1972. De la început a fost unul dintre vârfurile de lance ale ofertei litoralului dar până la schimbările politice nu-i puteai fi oaspete decât dacă erai străin sau tovarăș de nădejde. Sau și băiat cu ochi albaștri.
La sfârșitul anilor ’90 hotelul a urmat cursul vremurilor și a trecut în proprietate privată. Domnul Georgescu, unul dintre proprietarii hotelului până în 2007, a fost pasionat de botanică și a creat minunata grădină, cu peste 200 de specii de plante care dau un farmec deosebit resortului, grădină pe care eu o consider, așa cum spuneam, unică pe litoralul nostru.
Cum se mănâncă la Dana
Am mers la masă. Terasa curată, băieții atenți, amabili, rapizi și zâmbitori. Meniul suficient de diversificat și nu doar pe hârtie. Știm că 90% din restaurantele din România au zeci de feluri în meniu și când să comanzi te umpli de nervi și te dezorientezi la cât de mult e repetat ”ah, asta nu avem!”. Totuși, cel mai puternic sentiment pe care l-am avut la terasă a fost siguranța insuflată de acel autocontrol evident, care nu poate fi substituit de nimic altceva.
La prima masă am comandat un platou pescăresc. Extrem de generos. Cu o singură excepție, preparatele de pe platou erau făcute ”în casă”. Midiile afumate și icrele tarama de știucă și crap (separate) sunt de senzație.
Porțiile sunt generoase și tot ce am mâncat a fost foarte gustos. Raportul preț/calitate/cantitate foarte bun. Dar, repet, cel mai important este sentimentul de siguranță.
Despre cazare
Camerele trădează de la prima vedere că hotelul nu a fost construit pentru ”oamenii muncii de la orașe și sate”. Sunt suficient de spațioase, la fel balconul și baia. Mobilierul nu pare a fi cel pus de comuniști. Băile au fost renovate și reutilate dar Aurelian a spus că unul dintre cele mai importante obiective ale sale, pe termen scurt, este remodernizarea lor.
Complexul are și câteva vile cochete unde sunt apartamente și camere pentru familii. Între vile spațiul este generos și cu un peisaj bine lucrat.
Pentru că atmosfera trebuie să fie de vacanță, complexul are instalație de sonorizare pentru spațiile comune (restaurant, piscină, terasă). Muzica este la un volum decent și cu un play list demn de un astfel de resort.
Despre stațiune
Dana Resort este o insulă total diferită de ce o înconjoară. Stațiunea pe care o credeam mai liniștită, seara devine un vacarm. Formațiile care cântă pe terase se întrec în decibeli și sutele de wați ale amplificatoarelor. Am încercat să mâncăm guvizi la trei restaurante. Niciunul nu avea deși erau în meniu. La unul am vrut să fim mai răbdători și am mai cerut alte 2 feluri care lipseau. Venus devenise un furnicar prin care cu greu te puteai strecura fără să te atingi de cineva la fiecare pas. Nimeni nu respecta nicio regulă. Când au început rapsozii să străpungă zările cu țipetele lor n-am știut cum să mergem mai repede acasă la noi, la Dana.
Despre plaje
Plajele sunt neîngrijite. Nimeni nu curăță algele și mizeriile abandonate de turiștii needucați dar cu pretenții. Plaja este tratată de autorități ca văcuța costelivă care abia de se mai ține pe picioare iar ei doar o mulg, non stop.
Concluzii
Litoralul, atât cât am văzut, coroborat cu ce am auzit de la turiști, consider că oferă ceea ce îi este cerut de peste 80% din turiști.
Pentru cei care vor calitate, liniște și relaxare, Dana Resort este una dintre puținele opțiuni. După opinia mea, cea mai bună.
Cu siguranță că anul viitor îmi voi satisface curiozitatea să văd ce servicii va mai adăuga Aurelian ofertei sale și sunt sigur că voi fi încântat.