Târgul de Turism al României, adică TTR, ediția februarie 2019 își consumă ultima, astăzi, ultima pagină din cele 4 începute joi, 21 februarie.

Din păcate, în ciuda promisiunii anuale a organizatorilor, nici anul acesta nu a avut măcar o zi doar pentru specialiști, deși acest lucru este dorit de toți și în mod special de oaspeții străini care vin să-și promoveze locurile de vacanță. Poate la ediția viitoare.

La această ediție TTR a fost mai mititel decât ce am văzut acum un an dar la fel de zgomotos. Nu pricep de ce trebuie să urle muzica așa tare pentru că o pot suporta doar cei care sunt în cel mai îndepărtat colț al halei sau chiar afară. De la standul care dorește să atragă cu asta lumea cam pleacă. Ei de ce nu văd asta?

 Capitolul oaspeți străini unii au venit iar, mulți au renunțat, puțini au încercat pentru prima dată târgul. Din păcate multe zone din România au decis să nu participe la această ediție.

Problema aceasta ar trebui să fie serios analizată de către Romexpo, de către ANAT și chiar de către expozanți.

În rest, ce să zic, oferte mai atractive, mai de trecut cu vederea, unele foarte convenabile, altele nefiresc de scumpe.

M-am bucurat să revad partenerii tradiționali, parteneri mai noi și interesul pentru piața românească a noilor veniți. În zilele următoare vă voi prezenta interviurile cu câțiva dintre cei interesați de piața românească.

O surpriză pe care nu știu unde să o plasez a făcut-o tot România. Un stand cu preparate culinare tradiționale, păzit de cerberi de la deschidere până când eu nu am stat să vă, produse pe care aveai voie doar să le privești (dar nu foarte insistent) și care s-a repetat și în a doua zi de târg m-a pus pe gânduri. Mulți au zis că aceaste este reala ospitalitate românească. Așa, de fațadă, să ne fălim și să ne rămână totul nouă. De altfel cele mai scumpe oferte tot pe destinația România le-am văzut și un prieten din Irlanda care a vizitat târgul mi le-a dat ca pe o întărire a surprinderii sale că vrem de la ei oferte bune și, sinecvanon, ieftine.

Dar piața va cerne tot și, după cum se știe, ceea ce rămâne în ciur nu e dorit de nimeni, se aruncă.