Târgul de turism văzut prin ochii colegilor este cea mai tristă realitate trăită de mine toamna aceasta. Nici nu pot spune că m-am întâlnit cu toamna aceasta sau că am reușit să o zăresc.

Dar să revin la TTR. Repet, nu am putut să-l vizitez. Colegi de breaslă mi-au spus ce văd ei și au văzut toți cam la fel. O ediție al cărei unic succes rămâne acela de a fi fost organizată.

Mic, foarte mic. Puțini expozanți. Vizitatori prea puțini, în majoritatea lor, vânători de materiale publicitare.

Am primit multe poze și chiar scurte filmulețe. Am putut constata că doar decibelii ieșiți din boxe spre a îmbia trupele să danseze și publicul să meargă să le vadă a rămas aproape neschimbat. Despre aceasta mi-am mai exprimat părerea când am mai scris, în trecut, despre alte ediții ale TTR. Muzica asurzitoare nu are ce căuta în hala expozanților. Pot fi organizate evenimente conexe, cu muzică, dansuri și alte obiceiuri care sunt considerate de cei ce le prezintă ca fiind esențiale în atragerea viitorilor vizitatori pe meleagurile lor, într-o hală vecină. Acum există B1 și B2 care pot ”coopera” în acest sens.

În sfârșit, despre ceva mic putem vorbi doar puțin. Pentru a schimba ceva, primul pas este ca protagoniștii să aprecieze corect și realist valoarea târgului ca întreg.

Totuși se poate mai bine

Cred că formatul pentru Târgul de Turism trebuie regândit. Cred că ar fi mult mai benefic turismului românesc dacă ar fi organizat pentru specialiști. Bine mediatizat peste hotare și invitați operatori de out bounding care să vină să bată palma cu operatorii români. Pentru ei ar fi bine de organizat seri specifice diferitelor zone etnofolclorice ale României, unde, cu siguranță, decibelii să fie eliberați cu economie. Ar fi corect să fie două secțiuni pentru că agențiile revânzătoare să-și poată întâlni partenerii care organizează pachetele de servicii în afara României, solicitate de clienții lor.