Sinaia nu are o istorie veche dar are una spectaculoasă și, cu unele excepții, frumoasă.
Originile așezării sunt legate de spătarul Mihai Cantacuzino, cel care a la 1695 a ctitorit Mănăstirea Sinaia, călugării și scutelnicii care păzeau mânăstirea și munceau moșiile sale fiind primii locuitori ai zonei.
Numele se trage de la călătoria spătarului la Muntele Sinai.
Până la 1866 când principele Carol I a vizitat mănăstirea nu sunt consemnate evenimente importante.
Fermecat de zonă Carol s-a implicat în organizarea ei și la 1874 cătunele rămase în afara Comarnicului au primit numele Sinaia. În 1873 începea construirea Castelului Peleș și în 1880 primea statutul de comună urbană.
Din 1884 Sinaiei îi rămân doar cătunele Izvoru și Furnica, dar stabilirea reședinței de vară a familiei regale și deschidera căii ferate Ploiești – Brașov vor determina dezvoltarea localității și industrializarea sa.
Pentru a fi aproape de Peleș aici și-au făcut case mulți oameni importanți ai perioadei regale, adevărate opere de artă. Încărcate de istorie, unele gazde ale unor întruniri importante sau a unor întalniri de taină ce au schimbat istoria, multe pot fi admirate și astăzi, restaurate sau așteptând revenirea la strălucirea de odinioară. În mod firesc reședința regală a determinat dezvoltarea celei mai importante industrii a zonei – turismul, oamenii fiind atrași pe lângă natură și de complexul Peleș, de hotelurile frumoase și primitoare, Cazinoul din Sinaia și multe altele.Naționalizarea făcută de comuniști a lăsat răni adânci, răni care mai sângerează și astăzi.
Cea mai bună perioadă a Sinaiei a fost, fară îndoială, perioada interbelică, perioadă în care aici aveau loc tot felul de evenimente mondene, familia regală primea delegații importante din toate colțurile lumii, jucători pasionați erau aduși de trenuri de placere de la București sau Budapesta la cazino, aici oprea Orient Express-ul, erau spectacole diverse și orașul era accesibil și pentru oamenii de rând.
Intrat în circuitul turistic, Complexul Peleș este, fără îndoială, principala atracție a Sinaiei ajutat de unele dintre casele celebrilor înaintași care au ales să locuiască aici, fie și doar perioade scurte.
Sinaia este o destinație de 365 de zile pe an care poate oferi vacanțe frumoase iubitorilor de plimbare, iubitorilor sporturilor de iarnă, amatorilor de drumeții, iubitorilor de artă și melomanilor.
Ofertele sunt diversificate, pachete care includ, pe lângă cazare și plan de masă, relaxare la bazine acoperite sau seri de distracție, sau chiar prea căutatul All Inclusive.
În ultima vizită la Sinaia mi-am amintit cu placere de halbele aburite de la terasa restaurantului Bucegi la care priveam cu jind în timpul studenției și cum număram banii care ne mai rămăseseră, scădeam partea nașului și apoi vedeam dacă ne încadrăm la o halbă de om. Am trecut iar pragul restaurantului și mi-a placut și mâncarea, mi-au plăcut și serviciile și, lucru rar in România, muzica în surdină. Recomand ”Platoul Vânătoresc” dar luat în doi!
Cu o seară înainte testasem Crama de la Rina și am fost nevoiți să încheiem seara foarte devreme din cauza muzicii asurzitoare. Era putere instalată cât pentru un stadion și oamenii comunicau prin SMS sau WhatsApp. Nici mâncarea nu a fost la nivelul prețurilor, papanașii fiind cei mai răi gustați vreodată.
Maiestuosul Cazino a fost renovat și găzduiește evenimente importante ale mediului de afaceri, ale mediului cultural sau chiar private, simezele sale expun operele unor plasticieni consacrați sau debutanți și își recapătă, treptat, o parte strălucirea avută înainte de 1947. O stranie strălucire care atrăgea cu un zâmbet hipnotic pe toți visătorii la marea comoară și apoi îi privea nepăsătoare vărsându-și lacrimile peste averile pierdute.
Deși naționalizat nu a fost mutilat irecuperabil. În vremea comuniștilor acesta a servit ca centru de educație pentru comuniștii greci refugiați în România și cazați în Sinaia, apoi familia Ceaușescu l-a folosit pentru a primi diverse delegații importante care ne vizitau țara și pentru spectacole și recepții desfașurate în cadru restrâns.
Cei care au prins ceva din perioada comunistă sunt destul de surprinși că pot vedea aceste minuni și se gandesc cu profund respect la eroii necunoscuți care le-au putut proteja în vremurile când trebuia să dispară tot ce crease decadenta clasă capitalistă.
La Pelișor, în Holul de Onoare scara și parchetul au fost schimbate și asta sare în ochi, dar au fost păstrate camerele și apartamentele importante, mobilierul și chiar serviciile de ceai, cafea, argintăria și vesela. Din noiembrie 2015, nu se știe pentru cât timp, în Camera de Aur, acoperită cu drapelele României și Marii Britanii, poate fi văzută cutia în care este păstrată inima Reginei Maria, cea care a iubit atât de mult poporul român și care a fost atât de iubită de poporul său.
Vă mai recomand să vă plimbați agale prin toată Sinaia, nu doar pe Bulevardul Carol I, și să admirați clădiri frumoase ridicate de somități ca George Enescu sau Nicolae Iorga. Stilurile arhitectonice sunt dominate de stilul neoromânesc și stilul renascentist germanic bavarez, cu cadre de lemn și zidărie de piatră și cărămidă.
Frumusețea și noblețea orașului li se datorează și lui Paul Smărăndescu, unul dintre cei mai mari arhitecți ai României alături de Ion Mincu, Henriette Delavrancea Gibory, Toma Socolescu, Duiliu Marcu, practic toată elita arhitecturii românești.
Mergeți la Sinaia porniți pe plimbare, mergeți la Sinaia cu sufletul deschis și pregătiți să vă întoarceți în timp, mergeți la Sinaia pentru a ști unde vă veți mai întoarce!
