Pornim spre Salonic, mai corect Thessaloniki, capitala Macedoniei centrale. De la Ofriniou, traversăm râul Struma și golful Strymonian și ajungem la Asprovalta. Țărmul golfului, până la Kiani Acti, este o plajă continuă, cu nisip și, din loc în loc, cu pietricele sau pietre, dar mai îngustă. De la Kiani Acti începe superba plajă Blue Flag de la Asprovalta, una dintre cele mai mari din Grecia. De la Stavros țărmul devine mai accidentat dar este presărat cu mici golfuri cu plaje superbe, până la Olympiada, unde este o plajă mai mare. Alternanța țărmului accidentat cu plaje continuă până la Komitsa, de unde începe Muntele Athos.
Halkidiki, o veche cunoștință
Am ajuns la peninsula cu trei degete, Halkidiki, una dintre primele destinații din Grecia, accesate de români și foarte căutată, în continuare.
Despre Halkidiki am să spun doar că nu a stat pe loc. Aici s-au construit noi hoteluri, moderne și, unele, chiar luxoase. Cele deja existente au fost renovate și modernizate. Stațiunile s-au mai modernizat și ele iar cei care n-au mai fost aici de 5-6 ani vor crede că au greșit destinația. Ferry boat-ul spre Ammouliani pleacă tot de la Tripiti, croazierele în jurul Muntelui Athos pleacă tot de la Ormos Panagias, plajele sunt la fel de frumoase, dar parcă mai îngrijite. Și aici, ca aproape peste tot se fac simțite măsuri menite să protejeze plajele, coasta, natura.
Mai departe, pe țărmul Golfului Thermaic sunt stațiuni turistice până la Cap Epanomi. Și campinguri, pe care am uitat să le menționez. Ele există în toată Grecia și sunt foarte căutate. De acolo începe zona aeroportului Macedonia și plajele existente sunt căutate mai ales e locuitorii Salonicului.
Plajă în Halkidiki și Muntele Athos
Thessaloniki, capitala distracției în Grecia
Salonicul, al doilea oraș ca mărime al Greciei, este capitala provinciei Macedonia Centrală și este considerat atât capitala distracției în Grecia, cât și cel mai cosmopolit oraș elen.
Când intri cu mașina în Salonic și vezi puhoi de parteneri de trafic, te sperii un pic, dar în Salonic se circulă foarte bine, la orice oră. După incendiul devastator din 1917, autoritățile vremii au apelat la specialiști. Aici, la arhitectul francez Ernest Hébrard care a proiectat un oraș occidental în plină lume bizantină. Sistemul de diagonale și piețe, conceput de el pentru fluidizarea circulației la 1917, funcționează și astăzi.
Salonicul are pentru fiecare ceea ce-și dorește. Mai rar un astfel de oraș. Pentru tineri are cluburi pe măsura dorințelor lor. Pentru amatorii de cumpărături are străzille Tsimiski și Egnatia, pentru amatorii de taverne are destule, în special în zona Pieței Aristotel și a Piețelor Kapani și readusa la viață, renumita Modiano. Despre mult căutatele de turiști, vestigii istorice, acestea sunt la tot pasul. Turnul Alb, Poarta lui Galeriu, Rotonda, Palatul lui Galeriu, etc. Eu recomand, pentru seara, Ladadika, vechiul cartier al negustorilor evrei de ulei de măsline și măsline murate, iar pentru zi, Cartierul Bizantin. Adică zonele scăpate, ca prin minune, de incendiul din 1917.
Salonic, Arcul lui Galerius
De la Salonic încotro pornim?
Da, e o dilemă. Salonicul e la răspântie de drumuri. De aici putem pleca spre sud, spre nord, spre vest, spre insule, cu ferry boat-ul. Noi vom coborî un pic spre sud și apoi vom porni spre vest.
La sud de Salonic este o salbă de stațiuni, chiar primele accesate de români, dar care au rămas în topul preferințelor lor, în pofida criticilor celor ce spun că ”e cam ca la Eforie”. Riviera Olimpului, de la cea mai celebră pentru români, Paralia Katerini, până la Neoi Poroi, încă este foarte căutată de români.
Azi ne vom opri aici.
Vacanțe frumoase să aveți!
Insula Ammouliani si Muntele Athos
Casa traditionala in Halkidiki
Plajă
Ladadika
Salonic, Turnul Alb
