Salonic – escala în Grecia începutului de toamnă

Salonic, primul pas în Grecia

Aș sta în Grecia non stop. Anul trecut am fost într-o tură foarte scurtă, doar 6 nopți și încă regret că n-am mai stat încă atât. Anul acesta am fost într-o vizită de informare în Mykonos dar voiam să merg din nou, să mă pierd printre greci. Nu că în Mykonos nu ar fi fost bine dar eu de la Grecia vreau altceva.

Vara era cam pe ducă și teama că vremea s-ar putea să ne joace feste, ne-am decis. Pe 3 septembrie, dis de dimineață am mișcat roata.

Am pornit la drum

La 5 eram în vamă la Giurgiu. Contrar temerilor noastre, am așteptat pentru intrarea în Bulgaria maxim 15 minute.

Am pornit spre Promachonas. Am făcut o pauză să mai facem ceva pași la Pleven și apoi una pentru alimentare cu combustibil pe porțiune unde autostrada Sofia – Kulata încă nu e gata.  Doar 34 de km de autostradă lipsesc, dar se văd progresele la lucrare față de ce era anul trecut. Este și sea mai grea porțiune. Practic este compusă doar din tunele și viaducte. Aveam programată o înnoptare la Thessaloniki unde eu nu mai fusesem de 6-7 ani iar ceilalți din micul grup nu fuseseră niciodată.

La Promachonas, formalitățile de intrare în Grecia au durat cam 12-14 minute. S-au uitat la certificatele de vaccinare pe telefoane și ”Kalo taxidi!”. Spre Salonic.

Bine te-am găsit, Salonic!

La ora 14 eram deja cazați la un hotel ”în buricul centrului”. Am plecat la plimbare și ne-am oprit în prima tavernă. Una micuță, cu câteva mese pe trotuar. Primul gând a fost să bem un Mythos în halbele acelea glazurate în congelatoare dar, până la urmă, am și mâncat ceva. N-am zăbovit foarte mult.

E vremea pentru istorie

Orașul Salonic are mai bine de 2300 de ani de istorie. Una dintre cele mai zbuciumate. Orașul a fost întemeiat de regele Casandru al Macedoniei în anul 315 Î.Hr. și a fost numit Thessaloniki după soția sa, fiica lui Filip al II-lea al Macedoniei și sora lui Alexandru cel Mare. Thessaloniki a primit numele de la victoria lui Filip împotriva Thessaliei. El a aflat de nașterea fiicei sale după această victorie. Niki, în limba greacă înseamnă victorie. Deci Thessaloniki. Frumoasă etimologie!

Orașul a avut șansa să fie așezat astfel încât să fie și la malul mării și pe Via Egnatia, drumul roman ce continua Via Appia și unea Roma de Constantinopole.

Am pornit printre vestigii. Forumul Roman, Biserica Sfântul Dimitrie, Arcul lui Galeriu, Rotunda, Hamamul. Doar de afară. Ajunși la Palatul lui Galeriu, am văzut bere Nimphy la o tavernă și am făcut o haltă.

Am ajuns la Turnul Alb, simbolul orașului, construit de turci, în locul unei fortificații din epoca bizantină și venețiană. După anexarea orașului la Grecia, în 1912, turnul a fost vopsit în alb și a devenit simbolul orașului.

Niciodată n-am prins apele golfului Thermaic așa agitate.

Puțin despre arhitectura orașului

Am parcurs faleza de la Turnul Alb spre port, încântați de clădirile frumoase construite în diverse stiluri arhitectonice, eclecticism, Art Nouveau, Art Deco și Neobaroc.

Piața Aristotelous este un foarte frumos exemplu de arhitectură eclectică.

Salonicul a fost puternic afectat de un incendiu în anul 1917. Puține zone au scăpat. Orașul Vechi, numit și Orașul Bizantin, cartierul Ladadika și destul de puțin în rest. A fost nevoie de reconstrucția lui. Coordonator al reconstrucției orașului a fost desemnat arhitectul și arheologul francez Ernest Hébrard. Acesta a schimbat total planul orașului, făcându-l un oraș modern, european, cu artere largi și diagonale utile, piețe și alte facilități. Orașul a fost gândit pentru dezvoltare și planurile fac față și astăzi traficului.

Ernest Hébrard a cooptat o seamă de arhitecți renumiți ai vremii dintre care îi amintesc pe Eli Mondiano, autorul Pieței Mondiano și a actualului terminal de pasageri din port, Vitaliano Poselli, Ernst Ziller, Dimitris Andronikos și peisagistul Thomas Mowson.

Stilul de viață grecesc

Oboseala începea să-ți spună cuvântul și ne-am retras la o tavernă în zona Aristotelous, pentru o cină în stil grecesc.

Am ales o tavernă unde era o mini petrecere a unui localnic. Când ne-am așezat eram doar noi și ei. Apoi, încet, încet, s-au umplut toate mesele așezate pe îngusta străduță. Nu puțini așteptau să se elibereze o masă. Mâncarea excepțională. Noii oaspeți ai orașului din grupul nostru au apreciat în mod deosebit stilul grecesc de a pune toate preparatele comandate în mijlocul mesei și apoi fiecare ia ce vrea. Doi muzicanți ne-au făcut seara și mai frumoasă.

A doua zi am pornit pe noua și moderna Egnatia Odos spre coasta ionică cu gândul că vom reveni la Salonic la finalul vacanței

Restul călătoriei în articole viitoare.