Madeira, insula primăverii eterne

Madeira, insula primăverii eterne era de mult pe lista destinațiilor pe care doream să le vizitez. Am amânat-o eu de vreo 3 ori și 2 ani a amânat-o pandemia pentru toată lumea.

Cum am reușit

Invitația tour operatorului Cocktail Holidays a venit, pot spune, la fix. Am oscilat pentru că, deh, plecarea era în februarie și prognoza meteo nu era îmbucurătoare, dar până la urmă am plecat. Ne-am îmbarcat într-o aeronavă Lufthansa, urmând să facem o escală la Frankfurt. Ajunși la Frankfurt, când s-a apropiat ora începerii îmbarcării, am fost anunțați că decolarea se amână pentru că nu se poate ateriza la Funchal. Pe aeroportul din Frankfurt, cât îmi este el de nesuferit pentru că e mare și făcut pe rând, ceea ce îl face extrem de cronofag la tranzitare, ai toate condițiile să exploatezi timpul în exces dacă acesta apare. Ai internet, prize de 220 V, prize USB pentru încărcat telefonul, restaurante, etc.

Peripețiile se țin scai de mine

De la poarta de îmbarcare am fost anunțați din 30 în 30 de minute ce previziuni erau cu privire la zborul nostru.

După 3 ore s-a decis să zburăm la Lisabona iar avionul, cu echipaj cu tot să rămână la dispoziția noastră până când vom putea ateriza în Madeira. Putem spune că noi, cei peste 200 de pasageri ai cursei am avut avion privat un Airbus 321 NEO. La Lisabona am fost cazați la un hotel din lanțul Marriott, cu demipensiune, pe cheltuiala Lufthansa.

Spre deosebire de zborul București – Frankfurt, când am plutit deasupra unui dens covor de nori, de la Frankfurt la Lisabona am prins cer senin și am reușit sa fac câteva poze frumoase cu Alpii din vestul Elveției și puțin din Pirinei. De acolo am avut iar covor de nori.

De la Lisabona la Funchal, contrar așteptărilor (și dorinței) mele de a urma coasta Atlantică a Marocului, culoarul de zbor a fost direct, peste oceanul acoperit de nori. Aterizarea pe Cristiano Ronaldo a dat emoții unora. Aeroportul este unul dintre cele mai dificile din lume din cauza curenților de aer care sunt la fel de imprevizibili precum fotbalistul portughez atunci când are mingea la picior.

Fluxul de vești rele a continuat. Pentru 10 colegi bagajele nu au sosit.

Primul contact

Madeira surprinde de la prima vedere. Micuța insulă vulcanică are un relief foarte accidentat. În ciuda acestui lucru, sistemul de autostrăzi și șosele este extrem de bine conceput și realizat.

Tot programul din prima zi, când trebuia să și vizităm partea de vest a insulei, a fost anulat.

Arhipelagul s-a născut din refuzul lavei de a mai sta în măruntaiele planetei. Neștiind că asta o va împietri pe veci și va avea o luptă continuă cu apa, cu aerul și cu vegetația căreia îi va deveni casă. Sunt 5 insule din care doar două locuite. Arhitectura este variată dar de departe îți fură privirile casele în stil colonial britanic.

Ceea ce frapează este spectaculoasa rețea de drumuri și autostrăzi a insulei. Străzile par niște spaghetti agățate de terenul accidentat și ostil. Circulația este bine organizată și localnicii sunt foarte amabili în trafic.

Funchal este cel mai mare oraș al insulei și capitală de peste 500 de ani. Orașul este în sudul insulei, într-un golf, construit în amfiteatru pe versanții abrupți dinspre centrul insulei.

Destinația de vacanță

După ce ne-am cazat și ne-am dezmeticit un pic, am plecat să facem cunoștință cu capitala. Sutele de specii de flori confirmă, fără echivoc, că aici este tărâmul primăverii veșnice.

Multe restaurante cochete, cu atmosferă caldă și servicii bune. Peștele și fructele de mare cam peste tot. Am descoperit și unul cu două stele Michelin, dar impunea ținută obligatorie. Ulterior am aflat ca mai sunt în Funchal încă două restaurante cu stele Michelin.

Ce m-a surprins din nou? Orașul are o viață culturală demnă de o mare capitală europeană. Concerte de muzică simfonică, de jazz, concert al formației de mandoline a insulei, spectacole folclorice, etc.

Orașul foarte curat și oamenii foarte amabili și îngăduitori. N-am auzit toată săptămâna niciun claxon.

Primele concluzii

Madeira este, fără îndoială, o frumoasă destinație de vacanță. Are câte ceva pentru toată lumea, chiar dacă la capitolul plaje este cam săracă. Oferta turistică are propria amprentă și face ca insula să fie diferită de alte destinații de vacanță. Are o personalitate mai accentuată, zic eu, chiar decât Mykonos și o văd mult mai elegantă. Aici se găsesc toate tipurile de unități cazare, de la apartamente cu bucătărie proprie la hoteluri de 5 stele, de lux. Problema plajelor este rezolvată de piscinele prezente la toate hotelurile de 4 și 5 stele. Cele mai multe sunt cu apă din Atlantic. Cele interioare sunt, de obicei, încălzite.

Peisajele pe care le oferă sunt greu de comparat cu ceva, chiar și cu alte peisaje care evocă lupta dintre ocean și uscat. Excursia pe partea de vest și cea pe partea de est a insulei nu trebuie ratate. Niciuna.

Voi reveni cu mai multe detalii în articole viitoare despre acest loc care mi-a rămas la inimă.