Kastoria, surpriza din poarta Munților Pindului vă va încânta așa de mult, încât dacă îi veți acorda mai puțin de două zile, sigur veți dori să reveniți. Revenitul este o problemă, dar să sperăm că se rezolvă.
Despre Kastoria știam câte ceva de prin 2004, dar era în Grecia și nu era pe țărmul mărilor ce scaldă Elada. Informațiile, la vremea aceea, n-au reușit să mă convingă și regret tare mult că n-am insistat cu documentarea. Mi-a rămas, totuși, în minte o imagine aeriană în care peninsula din Lacul Orestiada, cu casele în amphiteatru dovedeau că e ceva deosebit.
Anul trecut, într-o noapte, zburând spre București, culoarul de zbor și cerul senin m-au lăsat să văd un loc minunat care m-a dus cu gândul la acea imagine făcută ziua. Când zbor am o aplicație care, folosind datele de localizare (ce funcționează și pe ”mod avion”), îmi permite să văd pe unde este avionul. Așa am înțeles că ce mă încânta era Kastoria.
Am făcut câteva fotografii, dar nu au ieșit bine deloc, din pricina distanței, a sensibilității senzorului, dar, mai ales, zic eu, din pricina vibrației aeronavei care la zoom foarte mare alterează claritatea.
Important este că am programat una din următoarele vacanțe cu trecere prin Kastoria. Alocasem o zi și jumătate. Din păcate, așa cum am spus în articolul anterior despre Grecia, mașina mi-a stricat tot aranjamentul. Am mai putut aloca doar o seară și două ore, dimineața devreme.
Puțină istorie
Istoricul Livius a menționat Celetrum, o localitate amplasată în partea de sus a Kastoriei de azi, în descrierea evenimentelor de la 199 Î. Hr. Aproape cinci sute de ani mai târziu, Diocletian a fondat în apropiere de amplasamentul actual, orașul Diocletianopolis. Acesta a fost distrus de barbari și împăratul Justinian a clădit pe actuala locație a orașului, un oraș pe care, se pare, l-a numit Justianopolis.
Sunt numeroase și lungi perioadele despre care nu există nicio referire scrisă despre orașele l-au precedat sau despre orașul Kastoria. Evul mediu a fost foarte zbuciumat pentru Kastoria care a trecut de la un stăpân la altul. Normanzii, bulgarii, sârbii, grecii și albanezii au stăpânit orașul pentru perioade mai lungi sau mai scurte. Acest iureș a durat până pe la 1385 când orașul a fost cucerit de otomani.
Înflorirea orașului
Prosperitatea Kastoriei i-a fost dată de cei de la care și-a luat și numele. De castorii care erau din abundență în zonă.
Industria pielăriei bazată pe blana castorilor a înflorit și Kastoria a devenit rapid un oraș foarte prosper. Negustori și meșteșugari evrei s-au stabilit aici și ajungeau cu produsele lor până în Rusia. Castorii au fost vânați până la extincție. Apoi, în timpul ocupației naziste, evreii au plecat și ei.
Pielăria se mai practică și azi, la o scară redusă, cu blănuri de nurcă de crescătorie.
Una peste alta, istoricii consemnează, la unison, că orașul a cunoscut cea mai bună perioadă în timpul dominației otomane.
Cu ce ne încântă azi
Mergând de la Edessa spre Kastoria, după ce treci printre niște munți mărunței, cu pini, lacul Orestiada deschide o panoramă superbă a Kastoriei. Reacția imediată este să oprești și să te bucuri de ce vezi. Eu asta am făcut. De câteva ori, pentru că unghiurile se modificau.
Plecând pe străduțele înguste și ordonate, clădirile arată clar că au fost ridicate de oameni cu stare. Kastoria are o zestre importantă de conace, mici ”palate” și de o moștenire culturală importantă. Mai sunt în picioare peste 70 de biserici bizantine și post bizantine cu fresce absolut unice.
Impresionanta este și arhitectura specifică spațiului balcanic și Asiei Mici, cu sahnisia cu ferestre mari (acele camere de la etaje, ieșite din perimetrul parterului, sprijinite în special pe console de lemn).
Seara, tavernele de pe malul lacului Orestiada sunt gazde primitoare și preparatele specifice acestei zone a Greciei, mai puțin cunoscute de români sunt absolut delicioase.
Voi mai vizita Kastoria pentru că merită mai mult decât fuga în care am văzut-o anul acesta.
Până atunci, vă doresc să aveți doar vacanțe reușite!
