”A fost odată ca niciodată”, formula magică ce ne capta toată atenția, ”a fost odată ca niciodată”, expresia ce ne-a scos pentru prima dată peste granița camerei, expresia ce ne-a făcut să trăim în lumi imaginare și ne-a pus să ne folosim imaginația.
Când auzeam ”a fost odată ca niciodată” curiozitatea maximă era să auzim ce viteji se vor înfrunta, pentru care prințese frumoase și, mai ales, în ce castele locuiau ei, vrăjmașii lor sau Zmeul cel rău.
Basmele și poveștile frumoase au sau nu castele dar toate castelele au povești și legende.
Foto: Florentin Mocanu
Unul dintre cele mai frumoase castele din lume este la noi, în România, la Hunedoara, Castelul Corvinilor sau al Huniazilor cum l-am învățat la școală.
Vederea lui taie răsuflarea și te poartă instantaneu în lumea poveștilor copilăriei, te face să arzi de dorința de a-i afla isoria și legendele, de a-i vedea toate cotloanele, de a scruta orizontul din turnurile sale. Pe podul de acces te simți un cavaler îmbrăcat în zale ce pășește spre Domnița ce l-a așteptat să se întoarcă iar victorios.
Înaintea lui a fost Castrul regal, menționat în scrierile vremii la 1364. Povestea spune că Sigismund de Luxemburg a avut o aventură cu o frumoasă pe nume Elisabeta care a rămas însărcinată. Pentru a nu-i stirbi onoarea Sigismund a căsătorit-o cu cneazul Voicu căruia i-a donat castrul. Copilul era chiar Ioan de Hunedoara care, după 1440 începe lucrările de lărgire a fortificației apoi transformare a castrului în castel gotic.
Foto: Florentin Mocanu
După 1458, Matei Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara continuă lucrările, introducând și elemente renascentiste. Construcția este definitivată de principele Gabriel Bethlen. Ultimele elemente de anvergură construite sunt noul turn al porții și palatul baroc pe latura de est. Astăzi acesta are fațadă neogotică.
Viața grea a castelului începe în 1724 când intră în proprietatea Tezauriatului Habsburgic și suferă daune însemnate, culminând cu incendiul din 1854, al treilea în istoria castelului, care l-a distrus atât de mult încât a fost abandonat. Abia în 1868 a început procesul de restaurare care a durat până în 1914.
Foto: Florentin Mocanu
Unic în estul Europei, Castelul Corvinilor este reprezentativ pentru arhitectura militară și civilă medievală.
Din 1997 Castelul a început o serie de proiecte pentru restaurare și redarea strălucirii de odinioară.
Directorul complexului muzeal este un mare iubitor al locului și al castelului și face tot ce poate să inițieze noi și noi proiecte pentru punerea în valoare a lui.
Când vizitați castelul este bine să vă grupați și să solicitați un ghid. Ei știu toate poveștile și legendele castelului și le povestesc cu atâta farmec încât ar putea să treacă ore bune cu viteza gândului.
Eu am să vă spun în fugă doar povestea corbului cu inelul în cioc. Legenda spune că Sigismund de Luxemburg i-a dăruit viitorului copil al Elisabetei, Ioan de Hunedoara un inel de aur după care să fie recunoascut atunci când va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii, când au poposit pentru prânz au pus inelul pe un colț al ștergarului pe care mâncau iar un corb atras de strălucirea lui l-a furat. Ioan, văzând ce a făcut corbul, a luat arcul și l-a săgetat. Când a ajuns la Curtea Regală a spus povestea iar regele a decis ca blazonul familiei de Hunedoara să fie corbul cu inelul în cioc.
Foto: Florentin Mocanu
Celelalte povești și legende vă las să le auziți de la minunații ghizi, de care v-am spus deja, cei care știu să asculte poveștile spuse de zidurile și falnicele bolți care au fost martori contemporani cu toate sutele de ani ce s-au scurs. Ghizi vor da un mare plus de farmec vizitei dumneavoastră.
Castelul nu a cedat în fața asediilor, a renăscut după incendii și va dăinui secole de acum încolo spre bucuria generațiilor ce vor veni.
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
