Despre Regatul Marocului

Despre Regatul Marocului sunt multe de spus. Dacă aș face-o într-un singur articol ar fi prea lung.  Așa că vă voi da amănunte în câteva episoade mai scurte, ca să vă fie mai ușor la lecturat.

Am zburat de la București la Marrakech, cu zbor direct, tip charter, organizat de Christian Tour cu Tarom.

Primele impresii

Din avion nu am văzut prea mult pentru că niște nori ne obligau la răbdare, dansând între noi și Maroc. Aproape de aterizare am văzut că în apropiere de Marrakech agricultura este destul de dezvoltată. De altfel, este principala ramură a economiei.

Aeroportul din Marrakech este măricel, aerisit și mai bine organizat decât ce avem noi la Otopeni. Drumul de la aeroport spre oraș, și apoi autostrada spre Casablanca sunt impecabile.

Puțină istorie

Pe actualul teritoriu al Regatului Marocului au fost descoperite urme ale civilizației umane ce datează din paleolitic (spun arheologii că ceva mai mult de 300 de mii de ani în urmă). Fondatorul primului stat marocan a fost Idris I, în anul 788. Cea mai înfloritoare perioadă a fost în secolele al XI-lea  și al XII-lea, în timpul dinastiilor Almoravid și Almohd, când au reușit să stăpânească mai mult de jumătate din peninsula Iberică. În secolele XV și XVI, portughezii au cucerit câteva teritorii costiere dintre care, cele mai semnificative sunt El Jadida și Essaouira. Turcii atacau și ei, din est. Dar Marocul a reușit să nu intre sub stăpânire otomană.

În 1912 Franța și Spania au împărțit Marocul în protectorate, lăsând o zonă liberă internațională de 382 km², în jurul Tangerului. În 1956, în urma dobândirii independenței, Marocul s-a reunit.

Cum se ajunge în Maroc și cum se merge de la un obiectiv la altul

Marocul ar șapte aeroporturi internaționale: Casablanca, Marrakech, Rabat, Agadir, Fes, Tanger și Nador. Cel mai mare este la Casablanca.

Circulația între orașe se face destul de ușor, Marocul având o infrastructură rutieră și feroviară la care nu mă  așteptam. Marocul are linie de cale ferată de mare viteză, între Casablanca și Tanger, pe care trenul Al Boraq circulă cu viteze de până la 320 km/h. În ultimii 20 de ani, Marocul a construit 1870 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres și are în plan ca până în 2030 să mai dea în folosință peste 3000 de km de drumuri expres și  peste 2000 de km de autostrăzi.

Primele impresii

Am spus deja că m-au impresionat aeroportul Menara și autostrada spre Casablanca. Dacia este mașina lor națională, care, așa cum știți se produce și în Maroc și este cea mai răspândită. Numărul mare de mașini de lux arată că și la ei corupția se simte prea bine.

Sunt cartiere rezidențiale moderne, mai aerisite, cu arhitectură modernă dar și cartiere sărace, cu case înghesuite, făcută fiecare cum s-a putut.

Limba străină cea mai vorbită este franceza. La hoteluri și în restaurante sunt destui care vorbesc bine și engleza.

Moneda acceptată peste tot este, firește, Dirhamul Marocan. Paritatea este de 10 Dirhami la EUR sau Dolar (unde există diferențe sunt insesizabile). Dintre monedele străine cea mai ușor acceptată este moneda europeană. Sunt și restaurante sau magazine care acceptă plata cu carduri dar nu foarte multe. În piețe, fără cash, nu poți cumpăra nimic.

Unde se poate mânca

În toate orașele sunt restaurante de tot felul, cu bucătărie locală și/sau internațională. În benzinării, ca peste tot, se poate mânca ceva în condiții de siguranță și igienă. În piețele din acele ”medina”, orașul vechi, se poate mânca dar trebuie un pic de atenție. Preparatele lor tradiționale sunt gustoase. Mie mi-a plăcut tot ce am încercat, mai puțin o salată care a avut mult prea mult coriandru verde.

Dulciurile sunt prezente peste tot iar marocanii le adoră. Fructele sunt și ele din abundență și sunt ieftine.

În episoadele viitoare voi da detalii despre ce am vizitat și ce aș mai fi vrut să vizitez.