Cu trenul la aeroportul Otopeni a devenit realitate. Că legătura feroviară dintre capitală și aeroport trebuia să fie funcțională de la primul zbor operat aici nu mai vorbim. Aeroportul a început operarea de zboruri comerciale din 1965. După 55 de ani s-a reușit conectarea cu orașul prin drum de fier. Repede, nu-i așa?

Foarte bine că s-a reușit și acum!

Dar lucrul, este făcut de mântuială și serviciile sunt destul de slabe. Nimic nu e gândit coerent.

Ce facem cu autoturismul?

Parcările din zona Gării de Nord sunt cu plată dar nu este specificat un tarif pentru termen lung. Oricum sunt ocupate, preponderent, de riverani. Nu s-a construit și nici nu am auzit să fie luată în calcul, o parcare subterana, de exemplu, sub parcul din fața Palatului C.F.R.

Prima data când am vrut să încerc varianta cu trenul am fost împiedicat de două motive: parcarea și, după ce am reușit să găsesc un loc, prelungirea închiderii circulației pentru lucrări… Am fost aproape să pierd îmbarcarea.

Facem noi ce facem și nu facem ce trebuie, cum trebuie și nici cât trebuie

A doua oara am avut mai mult noroc. Am lăsat mașina la service și trenurile circulau. Garnitura curată, personalul amabil cam tot ce e nevoie pentru o călătorie. Viteza cam mică, șocuri multe de la calitatea infrastructurii dar… Am ajuns în gara din aeroport și aici s-a întrerupt violent lanțul laudelor. Distanța dintre platforma vagonului și peron exagerat de mare și denivelată. Periculos de mare, mai ales pentru persoanele mai în vârstă.

La întoarcere, a fost mult mai rău. Trenul a sosit cu 7 minute întârziere, cam mult pentru un parcurs de 20 de minute. Garnitura curată dar instalația de aer condiționat nu funcționa. La 29 de grade Celsius, soare și ferestre etanșe, căldura din ren a fost destul de greu de suportat. Șeful de tren era și el destul de afectat de căldură pentru că s-a cam rățoit la mine când n-am fost de acord că nu e de vină personalul de tren pentru situația pe care eram nevoiți să o suportăm noi, călătorii. Cine luase garnitura în primire? Cine acceptase să se prezinte în fața călătorilor cu așa ofertă? Când l-am întrebat pe domnul șef de tren dacă a făcut ”raport de eveniment” pentru instalația de aer condiționat defectă s-a înfuriat rău de tot și m-a întrebat, pe un ton total inadecvat: ”de unde știi tu de raport de eveniment?”.

Trei domnișoare din Italia m-au întrebat, după stația Patinoar, unde pot coborî să ia alt mijloc de transport. Aflând că nu prea se poate, au zâmbit și și-au continuat discuția, îndurând cu stoicism disconfortul termic.

Les jeux sont faits

Cam așa facem noi lucrurile. Neterminate. La mica ciupeală, pe principiul ”las-o mă bă că merge așa!”, fără a privi spre viitor, fără să poată fi dezvoltată ușor în viitor. Porțile de intrare în țară beneficiază cel mai mult de acest stil, toate. Și mai ales principala poartă, aeroportul Henri Coandă.

Deranjant este că cei care au făcut această legătură așa cum este, așteaptă doar laude și li se pare nedrept să fie criticate erorile sau nepăsarea lor.