fbpx

Cu trenul la aeroportul Otopeni

Cu trenul la aeroportul Otopeni

Cu trenul la aeroportul Otopeni a devenit realitate. Că legătura feroviară dintre capitală și aeroport trebuia să fie funcțională de la primul zbor operat aici nu mai vorbim. Aeroportul a început operarea de zboruri comerciale din 1965. După 55 de ani s-a reușit conectarea cu orașul prin drum de fier. Repede, nu-i așa?

Foarte bine că s-a reușit și acum!

Dar lucrul, este făcut de mântuială și serviciile sunt destul de slabe. Nimic nu e gândit coerent.

Ce facem cu autoturismul?

Parcările din zona Gării de Nord sunt cu plată dar nu este specificat un tarif pentru termen lung. Oricum sunt ocupate, preponderent, de riverani. Nu s-a construit și nici nu am auzit să fie luată în calcul, o parcare subterana, de exemplu, sub parcul din fața Palatului C.F.R.

Prima data când am vrut să încerc varianta cu trenul am fost împiedicat de două motive: parcarea și, după ce am reușit să găsesc un loc, prelungirea închiderii circulației pentru lucrări… Am fost aproape să pierd îmbarcarea.

Facem noi ce facem și nu facem ce trebuie, cum trebuie și nici cât trebuie

A doua oara am avut mai mult noroc. Am lăsat mașina la service și trenurile circulau. Garnitura curată, personalul amabil cam tot ce e nevoie pentru o călătorie. Viteza cam mică, șocuri multe de la calitatea infrastructurii dar… Am ajuns în gara din aeroport și aici s-a întrerupt violent lanțul laudelor. Distanța dintre platforma vagonului și peron exagerat de mare și denivelată. Periculos de mare, mai ales pentru persoanele mai în vârstă.

La întoarcere, a fost mult mai rău. Trenul a sosit cu 7 minute întârziere, cam mult pentru un parcurs de 20 de minute. Garnitura curată dar instalația de aer condiționat nu funcționa. La 29 de grade Celsius, soare și ferestre etanșe, căldura din ren a fost destul de greu de suportat. Șeful de tren era și el destul de afectat de căldură pentru că s-a cam rățoit la mine când n-am fost de acord că nu e de vină personalul de tren pentru situația pe care eram nevoiți să o suportăm noi, călătorii. Cine luase garnitura în primire? Cine acceptase să se prezinte în fața călătorilor cu așa ofertă? Când l-am întrebat pe domnul șef de tren dacă a făcut ”raport de eveniment” pentru instalația de aer condiționat defectă s-a înfuriat rău de tot și m-a întrebat, pe un ton total inadecvat: ”de unde știi tu de raport de eveniment?”.

Trei domnișoare din Italia m-au întrebat, după stația Patinoar, unde pot coborî să ia alt mijloc de transport. Aflând că nu prea se poate, au zâmbit și și-au continuat discuția, îndurând cu stoicism disconfortul termic.

Les jeux sont faits

Cam așa facem noi lucrurile. Neterminate. La mica ciupeală, pe principiul ”las-o mă bă că merge așa!”, fără a privi spre viitor, fără să poată fi dezvoltată ușor în viitor. Porțile de intrare în țară beneficiază cel mai mult de acest stil, toate. Și mai ales principala poartă, aeroportul Henri Coandă.

Deranjant este că cei care au făcut această legătură așa cum este, așteaptă doar laude și li se pare nedrept să fie criticate erorile sau nepăsarea lor.

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

Am trăit s-o fac și p-asta!

Am trăit s-o fac și p-asta, deși chiar n-aș fi crezut. Am participat la o degustare de ”vinuri” fără alcool. Am pus ghilimelele pentru că vinul, pentru a fi adevărat, are alcool. Aceasta e părerea mea. Speranțele Da, eram pe Rin, pe un vas de croazieră și am auzit anunțul că la barul de la pupa va fi o degustare de vinuri. Ei, da, mi-am zis! Valea Rinului, vinuri, degustare,

Mai mult...

Anii negri ai Bucureștiului

Anii negri ai Bucureștiului au fost, fără îndoială, anii ‘80. Poate mai negri decât cei din timpul războiului. Frica mergea liberă pe străzi, rânjind sarcastic oamenilor ce-și țineau privirile în pământ să vadă cât mai puțin din dezastrul din care nu găseau calea de ieșire. Acomodarea cu lumea Bucureștiului După acea primă vizită la București au mai urmat vizite scurte, de o zi, pentru cumpărături. Lucruri care nu se găseau

Mai mult...

La mulți ani, Bulgaria!

La mulți ani, Bulgaria, la a 147-a aniversare a Tratatului de la San Stefano, actul de naștere al actualului stat bulgar! Tratatul prevedea un stat care includea și Macedonia de azi, și Rumelia de Răsărit. Occidentul s-a temut, însă, de a se face un stat atât de mare sub vasalitatea Rusiei. Mai ales în Balcani. S-a încheia un nou tratat la Berlin, care i-a redus teritoriul la cel de azi.

Mai mult...

Ce știați despre Antonio Passarelli?

Ce știați despre Antonio Passarelli? Că este un Le Chef care mai dezvăluie câte un secret din lumea gastronomiei pe la diverse emisiuni la care este invitat. Ei bine, eu tot asta știam despre el, dar mai știam că e calabrez și, ca mulți calabrezi, de foarte tânăr și-a căutat un rost în lume. În Calabria, am aflat când am fost acolo, de la un alt calabrez plecat de la

Mai mult...

Galați de la candidat la a fi capitală la oraș muncitoresc

Galați de la candidat la a fi capitală la oraș muncitoresc, cam acesta i-a fost destinul. La Galați fusesem o singură dată, în studenție, prin 1987. La o nuntă. Am ajuns pe întuneric iar la gară ne-a așteptat cineva care ne-adus direct într-un cartier muncitoresc, cu blocuri cu patru etaje care umpluseră toată România. După nuntă am plecat direct la gară și p-aici ți-e drumul. Ce știam, la ce mă

Mai mult...

1 Comment

  1. Stelian spune:

    X e meserias! Adica stie ce vorbeste, face…
    Nu prea mai exista meseriasi. De ce? Pai ai raspuns si tu: „Las-o ba, ca…”, ilustrata muzical aici: https://www.youtube.com/watch?v=94EfbIIHLpk.
    Iar NASU, a ramas tot ala de pe vrema tineretii noastre cind mergeam cu el… Auzi, tupeu la tine sa intrebi de nu stiu ce raport. Ce nu stii?
    Daca nu vrei cu trenu’ i-ati masina mica, sau mai nou, elicopter…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie