Câmpulung Muscel văzut printre lacrimile sale este titlul pe care mi l-a sugerat orașul la ultima vizită. Și vremea era posomorâtă. Câmpulung Muscel este unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut în România.

Clădirile sale vechi dar care încă degajă căldura aceea născută din măiestria arhitecților și sudoarea constructorilor sunt nestematele ce-l fac iubit.

Puțină istorie

Primele dovezi ale civilizațiilor umane în zonă sunt datate din epoca târzie a bronzului, adică acum aproximativ 3700 de ani.

Date istorice clare, referitoare la întemeierea orașului, nu prea există. Mai mult povești și legende.

Orașul unde se va fonda Țara Românească și căreia îi va fi prima cetate de scaun va începe să scrie și să fie scris în istorie din secolul al XIII-lea. Este considerat ca fiind prima așezare urbană atestată documentar în spațiul românesc. Sașii veniți în Transilvania au fondat și aici o comunitate condusă de un ”comes” (comite). Ultimul comite a fost Laurențiu de Longo Campo (Câmpulung). Pe piatra sa funerară scrie ”Hic sepultus et comes Laurencius de LongoCampo, pie memorie, Anno Domini MCCC”. (“Aici este înmormântat comitelele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”). Aceasta este cel mai vechi înscris în limba latina din Țara Românească și prima dată când e menționat în scris numele orașului.

La Câmpulung, în Casa Domnească din incinta Mănăstirii Negru Vodă a fost tipărită la 1642 prima carte cu conținut moral-filozofic, în limba română, cartea ”Învățături peste toate zilele”.

Pe de altă parte, legendele spun că orașul a fost întemeiat de Negru Vodă, la 1290.

Până în 1822 a fost oraș autonom și, profitând și de poziția geografică, orașul s-a dezvoltat frumos.

Câmpulung Muscel, Mănăstirea Negru Voda

Ce mai este astăzi?

Am vizitat Câmpulungul încă din copilărie. Am avut perioade când treceam pe aici cel mai rar la două săptămâni.

Am admirat și m-au frapat casele vechi, care stăteau sobre și demne între blocurile pătrățoase lipsite de orice urmă de frumos care le înconjurau ca un laț, dorind, parcă, să le sugrume și să facă loc unei alte catastrofe arhitectonice.

Timpul nu stă și curgerea lui transformă tot. Multe din clădirile superbe astăzi au fost readuse la strălucirea tinereții lor, altele sunt uitate și lăsate în paragină. Hotelul Regal este una din clădirile emblematice lăsată pradă nepăsării. Păcat! Mare păcat.

Campulung Muscel, fostul Hotel Regal

Cum îmi doream să fie

Acum am rezervat mai mult timp ca niciodată pentru a hoinări pe străzile Câmpulungului. La fiecare pas așteptam să pornească o flașnetă care să-ți împrăștie muzica pe toate străduțele. Ba chiar să-l văd pe nenea Spirache, ieșind bucuros cu noua pălărie, culoarea oului de rață, de la prăvălia lui Măgeanu. Îmi doream ca în locul claxoanelor și motoarelor turate să aud blajinul trap al cailor și rostogolitul roților trăsurilor pe caldarâm.

Am văzut orașul printre lacrimile sale în total acord cu vremea mohorâtă. Cu o zi înainte auzisem că ninge la Câmpulung și mă bucuram să-l mai văd împodobit de nea. Dar ninsoarea s-a transformat în ploaie ca să facă și mai vizibile lacrimile urbei.

Bulevardul Pardon în continuare închis pentru lucrări de renovare. Acum un an era la fel.

Campulung Muscel, Biblioteca Ion Barbu

Ce nu mi-a plăcut

Nu mi-au plăcut și nu îmi plac nicăieri zecile de cabluri agățate haotic pe stâlpi care estompează frumusețea clădirilor.

Nu mi-a plăcut că sunt multe clădiri la care nici măcar n-au început lucrări de restaurare și renovare.

Cel mai grav a fost când, după bucuria vederii unei clădiri frumos renovate, să constat, după doar câțiva pași, că doar fațada este renovată iar partea din spate lăsată de izbeliște. Cel mai clar exemplu este cel al Bibliotecii Ion Barbu.

Ce am văzut pentru prima dată

Am văzut pentru prima dată, cu atenția cuvenită, a mai multe clădiri frumoase. Dar cel mai mult m-a impresionat ”Școala Normală Carol I”. Școala a fost construită de Carol I și la inaugurare, în 1867, era una dintre cele mai moderne școli din Europa și prima clădire alimentată cu energie electrică din Câmpulung Muscel. Aici s-a făcut și prima proiecție de film din oraș. Astăzi, clădirea în stil neoromânesc timpuriu, găzduiește Liceul Pedagogic și arată foarte bine. Cel puțin la exterior.

Școala Normală Carol I, astăzi, Liceul Pedagogic

Ce mi-aș dori

Mi-aș dori și eu, dar mai ales localnicii ca edilul și echipa lui să fie mai fermi și să facă ceva pentru această bijuterie de oraș. Mi-aș dori să dispară toate cablurile care îi strică aspectul. Mi-aș dori să fie restaurată și renovată toată clădirea bibliotecii dar și toate clădirile istorice ale orașului.

Câmpulung Muscel poate deveni o mare atracție turistică, mai ales că și în zonă sunt multe lucruri de văzut.

O conducere de oameni pricepuți și hotărâți ar putea face din Câmpulung Muscel un rival redutabil pentru Oradea sau Sibiu

Mergeți la Câmpulung Muscel și faceți pace cu timpul! Ca să vă bucure pe deplin, orașul trebuie văzut pe îndelete.

Casa Domnească, locul unde a fost tipărită cartea ”Învățături peste toate zilele”, în limba română

Primăria Campulung Muscel

Undeva, în centru

Locul unde a fost prăvălia ”la Măgeanu”

Liceul Tehnic

Judecătoria Campulung Muscel

Muzeul

Biblioteca Ion Barbu – fațada

Biblioteca Ion Barbu, partea abandonată

Mănăstirea Negru Vodă

Campulung Muscel

Campulung Muscel

Campulung Muscel

Campulung Muscel, trezoreria

La pas prin centru

Campulung Muscel

Turnul Bisericii Catolice Sfântul Iacob

Liceul Dinicu Golescu

Pe fostul Bulevard Pardon

Campulung Muscel

Campulung Muscel

Campulung Muscel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: