Bulevardul Dacia, strada care miroase a bani, a avut multe porecle în istoria sa, dar aceasta i se potrivește cel mai bine. Chiar și azi, după mai multe orânduiri, miroase a bani mulți.
Cum a apărut
Este ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, al capitalei noastre. A fost gândit să lege Gara de Nord de Gara de Est (Gara Obor).
Proiectul s-a pliat perfect pe parcelarea Grădinilor Ioanid și planurilor edililor de a face din București un oraș la standardele mărilor orașe europene. Se punea problema existenței spațiilor verzi, a parcurilor și de implementare a unor măsuri de igienă devenite obligatorii.
Planul de urbanism a fost unul foarte îndrăzneț și aliniat perfect la tendințele celor mai moderne orașe ale lumii de atunci. Proprietarii parcelelor ce dădeau spre ce avea să rămână Parcul Ioanid trebuia să-și poziționeze construcțiile astfel încât spre parc să aibă o grădiniță cu flori și arbori. Parcelele au fost cumpărate de cei mai înstăriți oameni ai vremii, care, evident aveau și gusturi bune.
Bulevardul Dacia, numit la vremea aceea Bulevardul Nou, a oferit posibilitatea de a avea o proprietate în rând cu protipendada și celor ce nu au avut șansa să prindă o parcelă din ”parcelarea Ioanid”. Astfel bulevardul a devenit, între actuala Calea Griviței și Piața Gemenii, gazda unora dintre celor mai bogați oameni vremii. Între Piața Gemenii și Calea Moșilor, Bulevardul Nou a primit negustori, meșteșugari și alți funcționari cu posibilități ceva mai mici.
Ce este remarcabil
Competiția a făcut ca Dacia să creeze aceeași plăcere vizuală ca cele mai admirate artere din cele mai moderne orașe ale lumii. Inclusiv primarul de atunci și artizanul ”Parcelării Ioanid”, Vintilă Brătianu, a construit o casă impunătoare, pe o parcelă. Casă care a făcut istorie. În această casă, în august 1916, s-a semnat, în secret, intrarea României în război, de partea ANTANTEI.
De altfel Vintilă Brătianu a fost unul dintre cei mai mari vizionari ai vremii și a impus, în administrație, reguli care, dacă ar fi fost respectate și astăzi, România ar fi arătat mult mai bine. Vintilă a susținut ca administrația publică să se bazeze pe un aparat funcționăresc bine selecționat, iar cei ce propuneau soluții trebuia le susțină și să-și asume răspunderea implementării lor.
Bulevardul Dacia este și azi o simeză a caselor frumoase, în care stilul neo românesc e combinat, într-o eclectică mai mult sau mai puțin suavă, cu alte stiluri arhitectonice, dându-i o amprentă arhitecturală unică.
Perioada de glorie
Bulevardul Dacia a fost nu doar gazda celor mai luxoase case ale unei vremi. El a fost admirat de străinii care vizitau capitala noastră și a demonstrat că Bucureștiul e la fel de frumos ca Parisul. A fost o carte de vizită care a pus umărul la dobândirea pseudonimului ”Micul Paris” alături de alte opere arhitecturale clădite de protipendada vremii.
Bulevardul a fost într-o vreme preferat pentru plimbări, pentru admiratul caselor care și-au păstrat frumusețea până în zilele noastre.
Dar istoria nu a fost blândă nici cu el. Au fost clădiri afectate de bombardamentele de pe finalul celui de Al Doilea Război Mondial.
S-a terminat războiul și o epocă
După război, rușii ne-au pus la putere comuniștii. Casele au fost naționalizate și mulți proprietari sau arhitecții lor au fost întemnițați. Așa a fost cazul arhitectului Arghir Culina. Lui, Bucureștiul îi datorează clădiri emblematice precum Hotel Capitol, Hotel Opera, Hotel Union, Hotelul Cișmigiu (astăzi), Căminul Facultății de Medicină și multe altele.
Îmi amintesc că în vremea studenției, pe finalul anilor ’80, l-am făcut la pas, dus întors. De la cap la cap. Mă bucuram de casele ocupate și bine întreținute de diverse misiuni diplomatice. Era un contrast chiar și între ele și contemporanele lor oferite ca sedii unor instituții românești. Acestea erau mult mai slab întreținute. Nu pot să nu recunosc cât de mult mă minunam că toate au scăpat de târnăcoapele și buldozerele comuniștilor și n-au făcut loc unor monstruozități comuniste.
Bulevardul astăzi
După căderea comunismului, bulevardul a fost frământat arhitectonic de unele construcții ce i-au atacat în mod barbar frumusețea. Voi menționa doar cazul magazinului Coleus.
Dar au fost restaurate fațadele mai multor bijuterii arhitecturale și bulevardul arată înfloritor. Mai sunt case nerestaurate, dar puține. Eu sper să fie restaurate toate, cât mai repede.
Dacă ajungeți în București sau locuiți acolo, faceți o plimbare pe Bulevardul Dacia, apoi printre casele construite pe parcelele Grădinii Ioanid și nu veți regreta. Bucurați-vă de arhitectura care ne-a făcut capitala ”Micul Paris”!
Vă las și câteva poze care să vă arate că merită.
Eu, ca de fiecare dată, închei prin a vă dori să aveți doar vacanțe reușite!
Casa Mincu
6 Comments
Frumoasa povestea.
Multumesc mult!
Bun articolul! Am lucrat 11 ani in zona Piata Gemeni, si am facut de nenumarate ori drumul Piata Gemeni – Piata Amzei si retur pe jos, din placerea de a ma plimba pe stazile alea din zona parcului Ioanid.
Mulțumesc pentru apreciere! Este acel București care ne-a scos în lume, care a arătat că suntem cel puțin pe aceeași treaptă cu toate orașele moderne ale acele vremi. Păcat că timpul a fost fracturat de comuniști și lipsa lor de educație, cultură, omenie și lista lipsurilor lor e infinită…
Am trecut de citeva ori pe Bulevard. Mereu grabit spre un altceva, niciodata la plimbare, si foarte rar cu ochii la cladiri. N-am stiut nici istoria Bulevardului. E de retinut ca traseu de plimbare data viitoare si cu ochii mai pe sus. Cu conditia sa fie trotuarele drepte, sa nu fie nevoie sa stai cu ochii in trotuar sa vezi unde pui piciorul. (Din cauza asta cind am fost in plimbare pe Lipscani n-am vazut afisul/informatia ca acolo e ART-MARK.)
Trotuarele sunt OK. Am mers eu și știi ce probleme am. Sper ca pana vii tu să mai termine de restaurat ceva clădiri. Păcat că, deocamdată, nu pot fi refăcute după planurile inițiale, clădiri înlocuite de monstruozități sovietice… Dar se va putea în viitor. În Germania s-a putut și încă se mai poate.