Așa cum am promis, revin la București, supranumit, odinioară, Micul Paris.
Pe Calea Victoriei, la numărul 141 se află Palatul Cantacuzino. O superbă clădire în stil baroc francez specific epocii Ludovic al XVI-lea, proiectată de arhitectul Ioan D. Berindey, la comanda Lui Gheorghe Grigore Cantacuzino care, datorită averii sale fabuloase, a fost poreclit Nababul.
Palatul a fost construit între 1901-1903. La decorarea clădirii și-au adus aportul artiști de renume ai vremii cum ar fi pictorii Arthur Verona, Nicolae Vermont sau Costin Petrescu, sculptorul Emil Wilhelm Becker. Casa Kreiger din Paris a relizat tapiseriile , vitraliile și candelabrele. Stema princiară a Cantacuzinilor este pe frontonul circular de la intrarea principală.
După moartea Nababului, în 1913, palatal rămâne moștenitorului său, Mihai și a soției acestuia, Maruca. În 1929, Mihai Cantacuzino încetează din viață iar Maruca se recăsătorește în 1937 cu celebrul compozitor român, George Enescu. Enescu nu era încântat de lux și el, împreună cu Maruca au preferat să locuiască în clădirea din spate, destinată inițial aparatului administrativ și slujitorilor. Dar el cel mai bine se simțea la Vila Luminiș de la Sinaia și la Conacul Tescani.
În 1913, aici s-a semnat ”Pacea de la București”, la sfârșitul celui de Al Doilea Război Balcanic. Prin acest tratat de pace Cadrilaterul avea să fie preluat de România.
Din 1940, Palatul devine sediul Președinției Consiliului de Miniștri. În 1947, comuniștii repartizează clădirea pentru sediul Institutului de Studii Româno-Sovietice. În 1955 Marele nostru compozitor încetează din viață, la Paris iar Maruca decide, în 1956, să doneze palatul statului român pentru a găzdui un muzeu dedicat lui George Enescu.
Din 2007, palatal este inclus în Patrimoniul Cultural European.
Din păcate, astăzi clădirea este într-un stadiu avansat de degradare iar casa în care a locuit George Enescu pare că se poate prăbuși în orice moment. Nu înțeleg de ce niciun govern nu înțelege că aceste clădiri atrag turiști care nu doar cumpără bilete de intrare ci cheltuie bani și pe cazare, transport, mâncare, suveniruri și multe altele iar România și Bucureștiul are de câștigat și ca prestigiu.
Vă las în compania pozelor făcute cu câteva zile în urmă și aștept opiniile dumneavoastră!
