Creta – insula dintre trei continente ne așteaptă pe două aeroporturi, Heraklion și Chania
Noi pășim pe Creta intrând pe poarta ce-i poartă numele celui mai mare scriitor cretan, Nikos Kazantzakis, aeroportul capitalei Heraklion.
Ca orice cretan, Kazantzakis a iubit mult Creta și, cu darul primit de la Dumnezeu și toți zeii care au ocrotit sau au năpăstuit insula, a zugrăvit-o în cuvinte, mărindu-i tezaurul cu tablouri vii, adevărate filme ale zbuciumului civilizațiilor.
Cea mai mare insulă grecească ni se arată de departe, în timp ce navigăm deasupra Egeei albastre, brăzdată de coamele albe ale valurilor într-o uriașă compoziție a steagului Elen, Egee din care țâșnesc spre cer insule muntoase și stânci, ieșite parcă să vadă cine e mai albastru, cerul sau marea.
Puțină istorie
Se crede că primii oameni au venit pe Creta cu peste 120 de mii de ani în urmă, dinspre Asia Mică.
Prima civilizație semnificativă în istoria Cretei și a Europei a fost civilizația minoică, civilizație care a lăsat o vastă moștenire umanității. Navigatorii minoici au dominat bazinul Mediteraneean, ei ajungând până în Spania.
Creta a fost hărăzită să fie iubită. Mare și lungă a fost suferința cretanilor care nu au încetat niciodată să spere și să lupte pentru libertatea insulei și a culturii lor cretane.
Astăzi cretanii primesc cu drag și bucurie pe toți cei ce vin cu gândul pașnic de a vizita insula cu minunatele ei peisaje, de a citi câteva din paginile istoriei sale scrijelite în peșteri sau zidite pe obrazu-i ars de Soarele aducător de viață, de a lenevi pe plajele sale mângâiate de mările ce o înconjoară, de a escalada cele trei vârfuri Dikti, Muntele Alb și Psiloritis, asemănate de Kazantzakis cu trei vele mari ale Cretei, corabia ce merge semeață prin istorie, creând istorie.
Istoria Insulei a fost destul de complicată. Așa cum se spune civilizația Minoică a intrat în declin de la cataclismul produs de erupția vulcanului Thera din Santorini. Ei i-a urmat civilizația Miceniană, apoi a fost parte a Imperiului Roman, Bizantin, peste 450 de ani parte a Republicii Venețiene urmați de 229 de ani sub Imperiul Otoman. Din 1913 este parte a Greciei.
Foto by Lapplaender
Prezentul vizibil
Vacanțele în Creta nu se pot uita. Mirosul dafinilor împletit cu mirosul smochinelor coapte și al strugurilor puși la stafidit rămâne în nări și ne obligă gândurile să plece iar și iar în insula Minotaurului.
Cei 1046 de kilometri de țărm includ 137 de plaje. Pe partea de nord apa este mai mică și mai caldă. Vântul bate mai ales în partea de nord, parte preferată a iubitorilor de valuri. Plaje neafectate de vânt sunt Marathi, Plaka, Kalyves, Almyrida, Agia Pelagia, Bali, The Limanakia, Loutro, Arvi, Myrtos, Kali Limenes și Makrygialos.
Fețele cretanilor, aspre ca relieful insulei, nu reușesc să ascundă zâmbetele și bucuria că preparatele lor sunt savurate de străinii ce le-au trecut pragul. Bucătăria cretană se bazează pe produsele naturale ale insulei și pe aromele mediteraneene. În alimentația localnicilor predomină preparatele pe bază de legume și fructe. Urmează peștele și fructele de mare, carnea consumându-se doar de câteva ori pe lună. Uleiul de măsline, considerat de specialiști ca fiind cel mai bun din lume, nu lipsește de la nici o masă. Vinurile cretane vă vor lăsa în cerul gurii miresmele insulei pentru mult timp.
Bucătăria simplă
Dintre preparatele tradiționale ies în evidență apaki, un mușchi afumat cu salvie și tras la tigaie, plăcinta de fenicul (marathopita), brânză locală numită mizithra și care se regăsește în multe preparate. Foarte bune mâncărurile gătite cu carne de iepure sau ied și cârnații picanți. Renumite sunt și preparatele de melci.
Toate restaurantele și tavernele cretane sunt bune. Merită să le gustați ospitalitatea Pardalos Peteinos din Heraklion, Odos Egeu în Alikarnasos sau Ta Chalkida în Chania. Veți aprecia mult mai multe.
Creta oferă cazare pentru toate gusturile și toate buzunarele, de la studiouri cu bucătărioară proprie la hoteluri de lux, unele chiar cu ofertă ”All Inclusive”, ceea ce eu nu recomand pentru Creta și Grecia. Nimic nu poate înlocui farmecul tavernelor grecești.
Meze
Foto by Marc Ryckaert
Foto by Nikater
