Pe întâi februarie, în anumite zone din sudul Romaniei dar și în Bulgaria, se sărbatorește Zărezan-ul, o sărbătoare a celei ce de milenii dă viață tuturor sărbătorilor cu licoarea zglobie ieșită din fructele sale, vița de vie.
Acum vița nu este ascunsă sub puful protector al zăpezii și fiorii dați de razele parcă prea călduroase ale soarelui cu greu pot fi stăpâniți de ceasul biologic care îndeamnă la siguranță. La siguranța revenirii la viață.
Foto: Florentin Mocanu
În Bulgaria nu am participat niciodată la această sărbătoare, dar prin zon Alexandria se merge în vie, se taie joarde și se pune vin la rădăcina viței ca să știe ce are de făcut.
Sărbatoarea își are numele din cultura bulgară, de la sfântul Trifon Zărezan despre care se spune că ar fi fost și el viticultor și într-o zi, când tăia la vie, a trecut pe acolo Sfânta Maria și în acel moment pe Trifon l-a bufnit râsul, nu se știe din ce motiv. Sfanta l-a blestemat să-și taie nasul cu foarfeca de vie.
Foto: Florentin Mocanu
De altfel, în limba bulgară verbul zaryazvam înseamna și a tăia via.
Foto: Florentin Mocanu
Despre tăiatul viei se știe că este o lucrare foarte importantă, de măiestria și priceperea cu care este făcută depinzând răsplata ce va veni toamna, după îmbrățișările fățișe ale boabelor brumate cu razele soarelui.
Foto: Florentin Mocanu
Frumusețea sărbătorii vine de la vin și este o serbare câmpenească, de cele mai multe ori pe zăpadă și în ger, cu bucate bune, focuri și vin de calități după priceperea, hărnicia, dar și norocul fiecăruia.
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
