Am trăit s-o fac și p-asta!

Am trăit s-o fac și p-asta, deși chiar n-aș fi crezut. Am participat la o degustare de ”vinuri” fără alcool. Am pus ghilimelele pentru că vinul, pentru a fi adevărat, are alcool. Aceasta e părerea mea.

Speranțele

Da, eram pe Rin, pe un vas de croazieră și am auzit anunțul că la barul de la pupa va fi o degustare de vinuri. Ei, da, mi-am zis! Valea Rinului, vinuri, degustare, nu trebuie să ratez.
Cu ceva ani în urmă am mai făcut un mic tur de podgorii de pe Valea Rinului, cu multe degustări. Rhine Riesling soiul predominant. Atunci am băut primul Sauvignon Blanc adevărat, soi pe care îl evitam din pricina celor băute în România și care nu spuneau nimic. Ca să știi că ai băut un vin trebuia să insiști până te amețeai un pic. Cam asta era singura dovadă. Din păcate, chiar ultima dată când am testat Sauvignon Blanc din trei podgorii românești diferite, am rămas la fel de dezamăgit.

Hai să degustăm!

A venit ora, eram în bar și domnișoara sommelier a vasului a început prezentarea vinurilor. Soiurile de struguri, zonele viticole, culoarea și a pus în pahare din primul vin. Am gustat. Parcă era bun, parcă îi lipsea ceva, parcă avea ceva ce nu trebuia să aibă. Am mai gustat o dată. Aceleași senzații.
A urmat un alt vin. La acesta era parcă mai pronunțată o prezență stranie.
A urmat întrebarea magică: ”cum vi se par vinurile fără alcool?”. Zece secund de liniște și apoi ceva hohote, ceva bombăneli, cum am spune noi și mulți doritori să citească etichetele. Un japonez de lângă mine mi-a zis fericit că ei au băuturi bune și băuturi soft. Apoi m-a întrebat în ce categorie sunt pentru noi, europenii, aceste vinuri.
Când i-am spus că e prima dată când gust așa ceva și că atunci când am auzit de vinuri fără alcool am fost convins că e o idee din vreun banc, a zis resemnat: ”lumea chiar intră în schimbare”.

Din al treilea vin liniștit n-am mai gustat, aștptând ultimele două minuni, două spumante. Explicațiile domnișoarei pe marginea metodelor de extragere a alcoolului din vin deschiseseră în mintea mea o falie enormă între ceea ce știam de tehnologia obținerii spumantelor și ce urma să degustăm.
Vinul era spumant. Parcă mai accentuat era acel ceva în plus. Și minusul parcă mai mare. Posibil și ca mulți factori subiectivi să fi crescut spontan în mintea mea. Am gustat și din al doilea pentru ca avea declarat pe etichetă un conținut de alcool de 0,5%… 😊.
La spumante tehnologia era aceeași doar până la momentul extragerii întregii cantități de alcool. Apoi se adăuga must de struguri, maxim 5% și drojdii și copia tehnologia spumantelor clasice.

La final

La final ni s-au cerut întrebări. Am întrebat de păstrarea aromelor vinului original. Așa cum se știe, acestea sunt transportate de alcool. Răspunsul a fost că aromele originale sunt afectate sau estompate, dar doar puțin și se cercetează în continuare. Am întrebat de păstrarea vinului, pentru că cele sub 11 grade alcoolice se cam oțetesc după un timp și a spus că vinurile făro alcool au o perioadă de valabilitate, ca orice produs alimentar.
Am mai aflat că metoda de extragere a alcoolului are în jur de 100 de ani. Mă bucur că a așteptat atâta timp. M-aș bucura să mai aștepte măcar 30, 40 de ani.
Domnișoara ne-a mai spus că, momentan, vinurile fără alcool au aceleași prețuri ca vinurile adevărate, deși procedurile de extragere alcoolului costă. În urma întrebărilor noastre, ne-a spus că nu știe cât din aceste costuri sunt acoprite de prețul alcoolului extras. Poate e chiar mai mare acoperirea.

Cea mai mare rumoare a fost stârnită de explicația motivului care, după o sută de ani, a determinat creșterea tot mai accentuată a ofertei de vinuri fără alcool. Scăderea vânzărilor, deci a consumului de vinuri cu alcool. Fără nicio legătură cu creșterea semnificativă a prețurilor din ultimii ani… Noi, mesenii, am râs un pic.
Și, uite așa, am trăit s-o fac și p-asta.