Toate se împletesc pe lumea asta. Drumurile, culturile, nevoile, eforturile, rezultatele, viețile.  Nevoia de hrană se împletește cu evoluția, cu dispoziția la risc și cu stăpânirea căldurii. Așa s-a creat bucătăria, sau gastronomia. Bucătăria se împletește cu cultura unor arii restrânse, la început, dar care apoi migrează până la limita arealelor ingredientelor depășite și acestea de negustori, cei care au sfidat mereu limita spațiului.

Culturile migrează și se împletesc cu cele nou aflate, formând culturi noi care se împletesc la rândul lor cu altele și tot așa.

Bucătăria este un fir important in frânghia culturii unui popor, este firul ce pleacă din sufletul său, este prima legătură între cultura ta și cultura locului unde ai ajuns, este prima legătură între sufletul tău și sufletul poporului care te găzduiește, este firul care poartă aromele, gusturile și culorile vieții meleagului său.

Foto: Wikimedia

Preparatele culinare au o poveste, sunt o poveste și spun o poveste.

Sub soarele arzător al Spaniei s-au împletit multe culturi, s-au amestecat multe nații și, din toate astea, bucătăria și-a căpătat o identitate extrem de mobilă și evolutivă.

Orice poveste din bucătăria spaniolă începe cu Tapas, cartea ei de vizită, extraordinarele miniaturi ale unei mari bucătării pe marea și bogata masă a Mediteranei.

Foto: Wikimedia

Tapas-ul nu are doar povești și multe istorii, el spune poveștile sale și ale Spaniei, locul unde s-a născut, el e primul care ne dezvăluie aromele și gustul lumii în care tocmai am pășit.

Una dintre poveștile despre Tapas spune că acesta ar fi apărut ca o cale de comunicare între hangii și oaspeții care nu vorbeau aceeași limbă și care trebuia să înțeleagă ce mâncare comandă. Adică hangii ofereau spre degustare și prezentare preparetele pe care le ofereau iar oaspeții nu aveau nevoie să înțeleagă limba hangiului pentru a mânca ceea ce le surâdea mai mult. Credibilă poveste.

Foto: Florentin Mocanu           Tapas cu kebap de crocodil, carne marinată cu orez, carne la cuptor cu cartofi

Alta spune că Tapas-ul a apărut ca o gustare pusă pe paharele de vin de Jerez, cunoscut mai mult ca vin de Sherry, piatra de temelie a vinurilor fortifiate, pentru a opri accesul muștelor și pentru a mări apetitul clientului pentru vin. De altfel, etimologic, tapas vine de la TAPA, a acoperi sau acoperis. Se cam leagă. Și vedem cum istoria Tapas-ului se împletește cu istoria vinului de Jerez, o istorie de peste 2000 de ani, despre care voi vorbi în viitor.

Există și o poveste care spune că tapasul a apărut doar pentru a spori apetitul de băuturi al clienților și de aceea proprietarii de baruri au acceptat să-și scadă profitul pe unitate pentru a avea unul mai mare pe volum.

Indiferent care este realitatea, Tapas este, așa cum am spus, cartea de vizită a Andaluziei, locul de origine, a Spaniei și este, de fapt, un capitol al gastronomiei mondiale.

Foto: Wikimedia

Totul se împletește, spuneam. Povești, legende, istorie dovedită. Legendele și poveștile tapas-ului se împletesc cu legendele și poveștile Jamonului, ale cârnașilor Chorizo, ale brânzeturilor andaluze și Iberice, ale rețetelor bucătăriei andaluze sau iberice și dau un sens aparte tradițiilor și ospitalității acestei margini a Europei.

Foto: Wikimedia

Astăzi, localurile ”de Tapas” oferă împreună cu băutura comandată o gustărică, o feliuță de pâine cu câteva măsline, 2-3 feliuțe de Jamon, sau de cârnați Chorizo, câteva bucățele de brânzeturi sau chiar preparate calde, pui de caracatiță sau sepie în diverse sosuri, inele de calamar prăjite, peștișori prăjiți, tortilla și multe, multe altele. Peste tot poți alege tapasul pe care îl dorești pentru fiecare comandă de băutură în parte.

Foto: Wikimedia

Navigatorii spanioli au dus cu ei cultura tapasului și au adus din lumile noi unde au ancorat legume noi pentru alte idei de Tapas. Nu doar Lumea Nouă a acceptat Tapasul sub nume noi, chiar și în Spania, fenomenalul Tapas se numește ”Pinchos (pintxos)” (scobitoare) înȚara Bascilor și în general în nordul Spaniei scobitorile care ajutau la monatul Tapas-ului erau de forme și mărimi diferite, în funcție de Tapas și ajutau și la contabilizare pentru plată.

În lumile noi, Tapasul dus de conquistadori a căpătat un nume în fiecare, nouă parte a lumii. De exemplu în Argentina se cheamă Picada, în Mexic Botaneras, în Brazilia Petsicos sau Tira-gostos și povestea continuă.

Foto: Wikimedia

Ce este încântător este o idee care dă identitate lumii hispanice, e ceva deosebit, e o cultură cu care trebuie să te împletești în viața asta.

Am văzut de curând o emisiune pe un canal de bucătărie și rețete culinare în care un Chef milita asiduu pentru admiterea bucătăriei stradale în Spania. Ei bine, eu nu vreau ca această cultură a tapasului să fie sugrumată de bucătăria stradală, eu vreau ca atunci când merg în Spania să îi simt aromele ei, să gust tradițiile ei, să fiu în Spania care a străpuns timpul și globul pământesc, în Spania care a descoperit lumi  noi și și-a creat și consolidat tradițiile. Viva Tapas!

Foto: Wikimedia