San Gimignano – primul Manhattan

San Gimignano – primul Manhattan?

San Gimignano, pe la 1200 și ceva avea turnuri zvelte, care prevesteau profilul ce avea să fie aievea abia peste cateva sute de ani, profilul Manhattanului. Orașul fortificat are o istorie străveche și foarte interesantă. Voi menționa doar cele mai importante venimente sau momente.

Perioada antică

Începutul a fost o așezare etruscă fondată în secolul III Î.H. Conspirațiile Cataline împotriva Republicii Romane i-a făcut pe doi dintre patricieni, frații Muzio și Silvio să se refugieze spre valea Elesei (Val d’Elsa). Ei au construit două castele, Mucchio și Silvio. San Gimignano a înlocuit numele Silvia în anul 450, ca mulțumire pentru Episcopul Geminianus de Modena care a salvat localitatea de invazia hunilor lui Attila. În secolul VII a fost construit zidul de apărare. În perioada medievală orășelul a prosperat în primul rând pentru că devenise punct de popas pentru pelerinii ce veneau la Vatican pe celebra Via Francigena. Alte surse de venituri importante au fost șofranul și vinurile din strugurii Vernaccia, apreciat de cler, de artiști și nu numai.

Înflorirea

Al doilea an de mare cotitură în evoluția orașului a fost 1199 când episcopii de Volterra l-au făcut ”comună”, după modelul Venețian (oraș independent) lucru care i-a adus cea mai accentuată dezvoltare. Atunci a început competiția între oamenii bogați în care au intrat chiar și cei mai înstăriți ai clasei medii de a construi turnuri. Legendele spun că neavând spațiu să se întreacă în palate, se întreceau în înălțimea turnurilor. De regulă, acestea aveau la parter pravalia negustorului sau atelierul meșteșugarului, la nivelul următor dormitoarele și, aproape de vârful turnului bucătăria. Legendele ghizilor legate de acest aspect sunt multe și frumoase. Unele spun că așa erau mai în siguranță alimentele, altele că așa se protejau de obezitate sau pentru a-și proteja casa și prăvălia în cazul unui incendiu accidental.

Competiția a fost aprigă, pe durata a aproape două secole, aici construindu-se 72 de turnuri. Turnurile erau din ce în ce mai înalte până când, în 1255 Consiliul orașului a interzis să mai fie vreun turn mai înalt decât Turnul Rognassa care are 52 de metri. Totuși, Turnul Mare (Torre Grossa îl depășește cu 2 metri. Legenda spune că proprietarul a respectat legea dar sus a construit o ”cameră” de 2 metri înălțime dar ale cărei ziduri nu erau pe perimetrul turnului. O altă legendă spune despre Torre del Diablo că proprietarul său a constata la întoarcerea dintr-o lungă călătorie că turnul ar fi fost mai înalt decît îl lăsase și asta nu putea să se întâmple decât cu aportul diavolului.

Zilele noastre

Astăzi mai zgârie cerul doar 14 turnuri iar cei care consideră denumirea ”Micul Manhattan” (sau, uneori, Primul Manhattan) ca fiind o glumă, e bine să ia în considerare că în Statele Unite, primul zgârie nori a fost construit în 1885, la Chicago și a avut, inițial doar 42 de metri (clădirea Home Insurance Building). Peste 600 de ani mai târziu.

Orașul te cucerește de primul pas făcut dincolo de ziduri. Clădirile medievale perfect conservate, străduțele înguste, pavate cu piatră, cele două piețe nefiresc de mari pentru ce ai văzut până la ele, fântâna, și turnurile te întorc în timp fără să simți. Grupul cu care am fost în Toscana a fost realmente sedus de San Gimignano și eram aproape să renunțăm la o degustare de vinuri toscane pentru a mai sta un pic aici, în Evul Mediu. În Piața Fântânii (Piazza della Cisterna) am avut șansa să-l întâlnim pe Sergio Dondoli chiar la el acasă adică la Gelateria Dondoli. Simpaticul și talentatul cofetar italian este cunoscut în întreaga lume pentru ceea ce este considerată cea mai bună înghețată din lume. Pentru înghețatele inventate a primit numeroase premii internaționale și multe televiziuni din lume își fac drum până aici să o aibă în reportajele lor. În ziua când am fost noi erau venite două televiziuni sud coreene, una de știri și una de emisiuni diverse. Poate de aceea am putut să srigăm ”Gelatoo…ooo” împreună cu Sergio Dondoli. Si, apropos de asta, Sergio ne-a spus că el nu face ice cream (înghețată), el face gelato care este cu totul și cu totul altceva. Ne-am pozat și am încercat câteva din invențiile sale. Eu am luat o cupă cu șofran, una cu zmeură și rozmarin și una cu mure și lavandă. Deosebite, într-adevăr. Cel mai mult mi-a plăcut cea cu rozmarin. De la cei 340 de metri ai dealului pe care este orașul priveliștea este fantastică. Podgoriile ordonate, chiparoșii ca niște vârfuri de săgeți îndreptate spre cer și pământul ars de soare al Toscanei îți fură privirile și imaginația.

În programul nostru, San Gimignano a fost după Pisa, Livorno, Cinque Terre și Florența. Mulți din grup au opinat că obiectivele vizate de circuit sunt din ce în ce mai frumoase.

De acest minunat orșel s-a îndrăgostit și Franco Zeffirelli care a filmat aici cele mai multe din scenele filmului Assisi. Tot aici a fost turnat și filmul Ceai cu Mussolini. Romanul ”Unde îngerii se tem să calce ca Monteriano” prezintă San Gimignano într-o variantă fantezistă. În 1300, orașul a fost vizitat de Dante Alighieri în calitate de ambasador al Ligii Guelfilor în Toscana.

Din 1990 orașul este inclus în Patrimoniul Cultural Universal.

San Gimignano este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut și l-aș mai vizita cu mare plăcere și mai pe îndelete. Când se va putea. Până atunci vă las și un carusel cu poze de la San Gimignano.