În ultima zi de Atena ne-am trezit destul de devreme și am plecat spre biroul grecului unde acesta avea ceva de rezolvat, apoi ne-a dus să ne arate realizarile grecilor din ultimii ani dar mai ales ce se străduiau să finalizeze pentru organizarea Jocurilor Olimpice.
Am fost la șantierul Stadionului Olimpic, numit Spyros Louis, după atletul elen care a câștigat maratonul de la JO de vară din 1896. În timpul șederii noastre s-a finalizat ridicarea unuia dintre arcele gigantice cu care arhitectul spaniol, Santiago Calatrava, îi gândise unicitatea și maiestuozitatea în epocă.
Foto: Wikimedia
După stadion ne-am dus să vedem noul aeroport Markopoulo la care mai era pe ici pe colo câte ceva de retușat dar care opera de ceva timp. Evident este vorba de Aeroportul Eleftherios Venizelos pe care atenienii îl numesc Markopoulo de la localitatea unde e amplasat. Am mers să testăm şi metroul Atenei, cu tuneluri săpate în stânca dură a Elladei.
Foto: Wikimedia
Mulți ani mai târziu am fost pasager pe acest aeroport și am remarcat uriașa aerogară, cu multe porți de check-in, cu traficurile de pasageri bine separate și foarte bine organizat. Pentru mine a fost aeroport de escală, la o oră târzie când nu erau programate prea multe curse și absența unei mări de pasageri mi-a amplificat senzația de aerogară uriașă.
S-a lăsat seara și am hoinărit un pic printr-o Atenă strălucitoare și multicoloră, decorată pentru așteptarea Crăciunului. Am admirat o scenografie care, atunci, pe la noi era mult, mult mai modestă, mergând spre o tavernă pentru atenieni, preferată a grecului, unde am petrecut o seară de neuitat.
Foto: Florentin Mocanu
Dimineață am plecat spre Patra unde aveam sa fim oaspeții vărului meu DAB.
Am trecut din nou pe la Korinth, am mers la Mycenae de unde urma să mergem la Epidavros și apoi Patra, dar aromele plantațiilor de citrice coapte și plictiseala Juniorului de a mai vedea ”pietroaie” ne-au deturnat de la Epidavros și, după ce am pus bazele unei afaceri din care am pierdut 2 ani la rând, import de portocale, am plecat direct spre Patra.
DAB ne-a făcut o primire frumoasă, la intrarea în oraș, cu stegulețe de fixat in geamurile mașinii ale României și Greciei, cu o masă copioasă și apoi la tavernă, în port, până după miezul nopții.
Foto: Florentin Mocanu
Seara, în port, am văzul un bătrân care pescuia niște chefali uriași și cum toți trei aveam microbul și, preventiv, dar mai ales cu totul şi cu totul întâmplător, luaserăm câte o lansetă și o undiță, am renunțat la programul de vizitat ”pietroaie” și ne-am dus la pescuit.
Bătrânul era pe poziție. El a prins zeci de pești și noi doar câțiva, dar eram fericiți din cale afară. Fericirea n-a durat decât până când a venit DAB și a eliberat toată captura pe motiv că suntem în zona unui canal de scurgere al orașului și peștii n-ar fi comestibili. Bucuria capturii a rămas vie până și azi.
Foto: Florentin Mocanu
Spre seară am plecat la Tripoli, la o tavernă unde lucrase în trecut DAB și unde ni s-a făcut o primire spectaculoasă, cu o singură ”scăpare”, ne aduceau vin într-o carafă de 0,5 l pentru toți 4 și paharele erau, am crezut noi, de tsipouro, țuica lor. Șeful tavernei s-a convins repede că nu poate imobiliza un chelner doar să ne aducă nouă vin și a acceptat propunerea să ne aducă într-un PET de minim 2 litri.
Foto: Florentin Mocanu
Ospitalitatea lor ne-a adus pe masă toată bucătăria și aromele Peloponnesului, legume și cărnuri gătite în fel și chip, și bune toate de te lingeai pe degete. N-am putut manca tot, dar am gustat absolut din toate. A fost o seară extraordinară!
A doua zi am vizitat un pic Patra, Fortăreața Bizantină, Catedrala Sf. Andrei, cea mai mare catedrală ortodoxă din Grecia și a treia din spațiul balcanic, apoi am mers la o cramă pentru o degustare de vinuri, dar am nimerit în singura zi din săptămână când era închis și ne-am mutat la un supermarket să luăm ornamente de pom. La raionul cu ornamente am rămas toți trei cu gurile căscate. Niciodată nu văzuserăm atât de multe și atât de felurite. Ne-a teleportat instantaneu în copilărie și am căscat gura mai bine de două ore.
Foto: Wikimedia
Seara, la tavernă, în port. Se făcuse un pic mai friguț și în Patra. Pe la 10 seara ne-am retras pentru că a doua zi aveam să plecăm spre țară.
Dimineață, pe la 7, ne-am luat rămas bun de la ospitalierul DAB și numeroasa lui familie și am pornit la drum. Podul de la Rio-Antirio nu era gata, dar se lucra non stop la el și am traversat strâmtoarea cu ferryboat-ul.
Dar deja m-am luat cu vorba și nu vreau să vă plictisesc.
Așa că, va urma!
Foto: Wikimedia
Foto: Wikimedia
Foto: Wikimedia
