Ruse are mai multe de arătat, nu doar ce vedem din fuga mașinii, în drumurile noastre spre litoralul bulgăresc, spre Grecia sau alte destinații, unde am decis să petrecem câteva zile. Merg relativ frecvent la Ruse de peste 20 de ani. La primele vizite orașul nu m-a impresionat decât ca mărime, comparându-l cu vecinul său de peste Dunăre, Giurgiu.

Puțin din trecutul său îndepărtat

Zona unde este orașul este locuită din neolitic, mileniile III-II Înainte de Hristos. S-a definit mai mult ca oraș în timpul tracilor iar prin anul 60 După Hristos a fost dezvoltată de romani ca centru militar și naval, în cadrul sistemului de fortificații construit pe granița Moesiei. Cetatea a fost distrusă în secolul VI de avari și slavi. A tot fost reconstruit și distrus în perioada migrațiilor. O scriere din timpul lui Diocletian spune că orașul a fost reconstruit ca o fortăreață mare după ce a fost distrus de goți, în anul 250.

În timpul stăpânirii otomane acesta a fost distrus și de turci ca un act de răzbunare pentru o revoltă de eliberare a armatei vlaho-bulgare, condusă de Mihai Viteazu, la 1595. După reconstruire, Ruse a devenit unul dintre cele mai importante orașe otomane de la Dunăre.

Aici, în timpul otomanilor, a apărut primul ziar tipărit din Bulgaria și primul în limba bulgară.

Perioada de înflorire

După 1878, când a trecut sub administrarea Bulgariei moderne, Ruse a devenit pionierul modernizării țării. Aici a apărut prima tipografie din Bulgaria, prima gară (și prima cale ferată, Ruse – Varna), prima bancă privată, prima școală tehnică, prima stație meteo, prima Cameră de Comerț și Industrie sau prima școală de agronomie.  Multe alte premiere au avut loc aici. Industria din Ruse a construit prima navă bulgară din oțel.

În 1873, primăria emitea un ordin care prevedea că fațadele tuturor clădirilor private de pe străzile principale să aibă decorațiuni bogate din piatră decorativă. Se dorea ca orașul să fie din ce în ce mai frumos.

Ruse

O nouă decădere

În perioada interbelică, trecerea Cadrilaterului la România a scăzut importanța orașului care era, atunci, al doilea după Plovdiv și care a fost depășit rapid de Sofia și Varna. După 1940 când Dobrogea de Sud a trecut iar sub administrare bulgară, orașul a reînceput să se dezvolte.

Perioada postbelică

În vremea comunismului, în special după construirea în 1954 a Podului Prieteniei, orașul s-a dezvoltat conform cerințelor noii orânduiri. S-au dezvoltat industriile ușoare, a devenit centru universitar și au apărut cartierele muncitorești pe care le vedem din fuga mașinii și considerăm că n-avem ce vedea la Ruse.

Cum e astăzi

Centrul și cartierele vechi s-au păstrat și multe clădiri au fost restaurate. Arată chiar bine. Prin centru auzi tot mai mult vorbindu-se românește. Asta pentru că mulți giurgiuveni și din ce în ce mai mulți bucureșteni sau români din zona de sud merg la Ruse pentru că au restaurante cu mâncare bună și ieftină.

Da, restaurantele din Ruse oferă servicii de calitate și prețurile sunt corecte.

Dar la Ruse merită să vizităm la pas partea veche a orașului, să vedem prima gară din Bulgaria care astăzi este Muzeul Național al Transportului (dar care mai are nevoie să fie dezvoltat iar exponatele aduse la strălucire), Casa Kaliopa, Ruinele restaurate ale fortăreței romane Sexaginta Prista, Rosariumul din parcul orașului, Muzeul de Istorie și Muzeul ”EcoMuseum & Aquarium”, un muzeu al istorie naturale. La câțiva kilometri puteți vizita Mănăstirea Rupestră Sf. Demetrius de la Basarabovo.

Ruse