Ce dar mai frumos decât România am fi putut primi noi, românii? E greu de găsit. România are locuri ce fac planeta atât de frumoasă, are locuri care încântă privirile și depășesc imaginația artiștilor cu frumusețea și spectaculozitatea lor.
A făcut 100 de ani. I-am spus la mulți ani atunci când am prins-o singură, să mă audă doar pe mine, ea, iubita mea țară, să nu ne sfâșie nimeni această clipă magică.
Dar era înlăcrimată tare. Era înlăcrimată că ne prefacem că o iubim. Doar ne vopsim tricolorul și ne credem patrioți. Strigăm ”Trăiască România” și iar ne credem patrioți. Îi dedicăm versuri inepte și iar ne credem patrioți. Îi acoperim rănile cu paravane murdare și minciuni și iar ne credem patrioți.
E trist ce scriu, dar…
Avem o țară cu atât de multe frumuseți că nu ne ajunge o viață să i le vedem pe toate. Și ce facem cu ele? Le ascundem, le facem imposibil de zărit, le profanăm. Nu puține sunt avuțiile noastre pe care le-am abandonat cu o nepăsare absolut condamnabilă: Băile Herculane, un loc binecuvântat cu un aer rar, cu ape tămăduitoare, apreciat și iubit de străinii care i-au dat strălucire dar doar exploatat și abandonat de noi; casa marelui sculptor Brâncuși uitată de o primărie care nu a uitat să-și plătească primarul; multe biserici fortificate care ar aduce mii de turiști lăsate la voia ploilor și vânturilor; case nobiliare sau castele și palate cu arhitecturi deosebite din țara noastră care au fost martore ale unor evenimente importante ale istoriei, încăpute pe mâinile celor pentru care doar banul are valoare, așteaptă să fie uitate complet și viața să-și reia pulsul în mollurile ce le vor acoperi orice urmă a existenței lor; râuri și pâraie care ne poartă ambalajele ucigătoare de vieți subacvatice.
Rețeaua feroviară este în restrângere violent iar trenul, simbolul industrializării și al lumii moderne este din ce în ce mai greu de agreat și viteza lui de deplasare mai poate concura doar cu bunicile sale căruțe. Șoselele sunt din ce în ce mai sufocate de cei ce vor să mai prindă în picioare monumente istorice sau naturale și cer tribut tot mai mare pentru asta.
Hai să facem ceva pentru România! Hai să ne impunem!
Hai să scoatem în evidență și să arătăm tuturor frumusețile noastre!
Turismul este o sursă importantă pentru toate economiile, chiar și pentru cele mai dezvoltate iar noi îl neglijăm și îl lăsăm la voia întâmplării. Ori este clar că turism fără un ”sistem circulator” competitiv și rapid, fără oferte oneste și fără o reală ospitalitate nu se poate. Iar noi românii putem să le facem pe toate.
Hai să vrem!