Că nemții sunt foarte corecți, se știe. Că este nevoie de legi și de reguli corecte pentru toți membrii unei societăți, iar se știe. Germanii au căutat să dea legi care să fie aceleași și la fel de corecte pentru toți. Poate ca așa sunt respectabile.

Că nemții s-au gândit că și producerea berii are nevoie de o lege este mai puțin cunoscut.

Ei bine, pe 23 aprilie, s-au împlinit 500 de ani de când în Bavaria s-a dat o lege a berii care mult mai târziu a fost numită ”Legea Purității Berii” sau Reinheitsgebot, lege care prevede că berea nu se poate produce decât din orz, apă și hamei. Această lege este și astăzi valabilă. Emitenții legii sunt ducii Wilhelm al IV-lea şi Ludwig al X-lea și au gândit-o ca o măsură de protectie a producției de pâine și pentru a menține un preț mic al pâinii, mult mai necesară populației. Eliminarea producătorilor de bere din competiția pentru achiziționarea de grâu și secară a fostsingurul mod posibil pentru a asigura pâinea ieftină și a evita revoltele care le-ar fi putut pune autoritatea în pericol și ar fi scăzut capacitatea de apărare a Bavariei. De altfel nici o guvernare nu are nevoie de revolte populare.

Partea frumoasă pentru berari este că, plecând de la o restricție, au ajuns să facă bere din ce în ce mai bună și nenocivă pentru consumatori. Goana după un profit cât mai mare îi făcea pe unii berari să folosească diverse plante toxice sau narcotice, ca mătrăguna sau măselarița. Noua lege prevedea că berea produsă și cu alte ingrediente decât cele menționate era confiscată.În timp legea a suferit unele modificări, cele mai importante in 1993 de când se permite folosirea drojdiei pentru berea tip ”ALE”, cu fermentație in stratul superior, precum și alte tipuri de malț, zahăr și chiar caramel pentru berile ”LAGER”, cu fermentație în partea de jos a vasului, drojdiile tinzând să se depună.Berile care pot fi produse respectând legea de la 1516 sunt berile tip ”LAGER” iar diversele culori, arome și tării alcoolice sunt rezultate ale măestriei și răbdarii berarului. Producerea unei șarje poate dura minim 10 săptămâni și, uneori, mai mult de 20 de săptămani. Maeștrii berari jonglează cu temperatura de prajire a malțului, cu numeroasele transvazări, cu aroma și amarul hameiului iar răbdarea și arta lor ne desfată simțurile și ne duc într-un eden al satisfacției la fel ca arta podgorenilor. De fapt lecția unei degustări de bere facută cu suflet dezvăluie că pământul are aromele sale pe care ni le trimite prin tot ce hrănește iar mesagerii iscusiți ni le pun în ce epistole știu ei să ticluiască mai bine.

Ca și oenologii adevărați, berarii devotați pasiunii lor și misiunii în care au pornit ne trimit, fără să ne putem împotrivi, în lumile de peste mări și zări ale tuturor miresmelor ce le-am aflat sau nu vreodată.

Am avut de curând onoarea și indescriptibila plăcere să-mi dau papilele gustative și olfactive, la pachet cu toate celelalte simțuri, pe mâinile și știința somelierului de bere Markus Raupach, pe arta, rabdarea și sudoarea berarilor recomandați de el și ce am aflat vă voi spune cât de curând posibil.

Până atunci, Prooosst!