Distinsa și rafinata Vienă trezește un fior în fiecare dintre cei ce am vizitat-o, un vis în fiecare ce-și propune să o vadă și o dorință în toți cei care aud despre ea. Viena e ca o curtezană veșnic tânără, ademenitoare și râvnită, e ca o zână bună de la care nu ne mai putem lua privirea.
Viena este primitoare și ne așteaptă cu toate porțile deschise, porți mari, moderne, adevărate arce ale triumfului unei escapade reușite.
Aeroportul din Viena este unul dinamic, modernizat și extins de curând, și foarte bine gândit. Separarea fluxurilor de pasageri în aerogară, multifuncționalitatea căilor, ușurința reîncadrării lor în alt flux este de invidiat și ar trebui să ne aruncăm și noi ochii pe acolo că Otopeniul s-a modernizat și el, dar punctele nevralgice au ramas aceleași și sunt aceleași ”noduri în gât”.
Multitudinea serviciilor conexe și amplasarea lor în aerogară satisface toate pretențiile dar, mai ales, toate necesitățile, chiar și pe ale celor foarte grăbiți care au nevoie doar să nu rateze îmbarcarea.
Dar aerul nu e singura cale de a ajunge la Viena, de pe continent trenul este o altă variantă preferată de vizitatori. Eforturile Vienei pentru adaptarea gărilor la cerințele și vremurile actuale au început de mult, de peste 10 ani. Calculat, măsurat, într-o ordine care să ajute la fluidizarea tuturor formelor de trafic. Primul pas l-a făcut cu gara de Nord care a devenit Praterstern. Prima stație cu adevărat multimodală în sensul secolului XXI din Viena.
Westbahnhof, poarta noastră feroviară a suferit unele transformări și modernizări, dar gara a rămas, în esență, cea pe care o știm de cand ”Wiener Walzer” o lega direct de București. De altfel, pe vremea aceea, era gara principală a capitalei Austriei.
Gara de Sud a fost una dintre puținele gări terminus din două direcții perpendiculare din lume. Lucrările de modernizare nu sunt încă terminate, dar foarte buna gândire și organizare a permis deschiderea și funcționarea ei în condiții de siguranță pentru călători. De remarcat că lucrările s-au desfășurat tot timpul sub circulația neîntreruptă a trenurilor. Acum este Wien Haupbahnhof, adică ”Gara Principală” și s-a renunțat la a mai fi gară terminus pe vreo direcție pentru că asta îngreuna mult și reducea capacitatea de a prelucra trenuri și fluxuri de călători.
Nu i-a uitat nici pe cei ce vin aici pe șosele. Viena are toate intrările de pe autostrăzi lărgite, cu semafoare sincronizate pentru fluidizare și celebra limitare a vitezei la 50 de km pe oră nu începe ca la București de la 30 de km de intrarea în oraș ci destul de aproape de centru. Inelele interioare cu multe benzi pe sens, pasajele denivelate și separarea traficurilor în intersecții sunt iarăși, de mare ajutor. Un alt aspect foarte important pentru fluidizarea traficului este faptul că toți șoferii îi respectă pe ceilalți și nu depășesc la nesimțire pentru ca apoi să se milogească să fie primiți în coloană.
Ei, fără să mai conteze cum, am ajuns la Viena. Starea de spirit este deja alta, facilitatea folosirii transportului public este o mare mână de ajutor. De la aeroport avem suficiente linii feroviare și de autobuz pentru a ajunge în orice zonă a Vienei, iar gările sunt stații multimodale.
La o suprafață de 415 km pătrați, Viena are o rețea de transport public de peste 930 de km împărțiți între cele 5 linii de metrou, 29 linii de tramvai și 145 de linii de autobuz.
Transportul public din Viena rivalizează la eficacitate cu cel din Londra, considerat de ani buni cel mai bun din lume.
Dacă mergeți cu mașina la Viena, pentru confortul și economia de timp și bani, uitați-o și folositi transportul public.
Am plecat spre Viena, aștept îmbarcarea, decolarea și apoi să îmbrățișez Viena într-un vals al zilelor de vară care să ne ducă prin toate ungherele orașului sală de bal.
În episodul următor vă voi relata, pas cu pas, vizita la Viena.
