Piața Modiano din Salonic este un adevărat templu al culturii din acest colț de lume. Da, în Grecia, în orient și multe alt locuri, piața ca loc de aprovizionare, negociere și socializare este parte a culturilor lor. M-am plimbat prin această piață cu ceva ani în urmă și nu pot să nu recunosc că m-a fascinat. Mi-a adus cumva aminte de ce era Piața Obor sau Matache în vremea copilăriei mele, când încă mai erau mandatarii care luaseră locul vechilor negustori dar și modul acestora de a-și etala, prezenta și vinde marfa. Unii dintre ei fuseseră angajații negustorilor din vremea interbelică și știau cheia succesului.

Piețele sunt importante în toate culturile dar aici, la porțile Orientului, piața este un mod de a fi. Influențe sunt de pe vremea tracilor iar Egnatia Odos a facilitat circulația diverselor culturi și civilizații, romani, genovezi, venețieni, turci, albanezi, etc. și și-a lăsat, fiecare, amprenta sa. Acum câteva ore mi-au căzut ochii pe un articol al jurnalistei elene Giota Mirtsioti despre procesul de renovare al Pieței Modiano, păstrând-o aproape intactă la exterior.

Salonicul este un oraș minunat, cu istorie îndelungată pe care o etalează în stilul său unic. Cartierul Bizantin, scăpat ca prin minune de Marele Incendiu din 1917 este una dintre cele mai frumoase zone ale orașului. Alt cartier emblematic este Ladadika, zona negustorilor de uleiuri de măsline și de măsline murate, care a fost retrezit la viață de localurile deschise în fostele depozite și case ale acelor negustori și care sunt foarte căutate de tinerii dornici să-și petreacă serile în cele mai plăcute moduri. Bine, așa era înainte să vină pandemia.

Piata Modiano

Să revin la piață. Modiano, așa cum spuneam, m-a fascinat și mi-a consumat mai mult de o jumătate de zi. Până la un moment am tot încercat să-mi împrospătez amintirile din copilărie și erau lucruri și imagini pe care nu reușeam să le suprapun. Da, pentru că ce-mi amintesc din unele piețe ale copilăriei mele nu se regăsea total în piața Modiano ci doar ca idee de negoț de produse proaspete. Aici era altceva. Era o altă lume care, probabil, la noi a fost prezentă înainte de Al Doilea Război Mondial, o lume de care prea puțini își mai amintesc. Modiano nu găzduia doar negustorii care vindeau carne, pește, legume, dulciuri, produse apicole, uleiuri, băuturi spirtoase tradiționale sau vinuri ci, ici-colo, erau negustori de încălțăminte, blugi sau alte articole de îmbrăcăminte. Negustori gălăgioși își lăudau produsele din fața cinghelelor în care atârnau capre, oi, hălci de vită sau găini gălbui numai bune pentru o supă.

Ce m-a atras imediat erau niște foarte mici restaurante unde puteai degusta produse diverse. Sunt, de fapt, adevărate temple ale socializării pentru localnici și pentru oaspeții care doreau să simtă viața Salonicului. Aici totul era foarte proaspăt și grecii trimiși la piață de neveste, de cele mai multe ori luau prânzul aici. Așa e în toată Grecia. Ntina, o bătrână grecoaică din Atena îmi zicea că preferă să-l trimită pe Giorgos direct la tavernă și merge ea la piață ca să mai și gătească ceva.

Piața a fost construită între 1922 și 1925, chiar în centrul Orașului, la câțiva pași de Piața Aristotel, din necesitatea de a reda orașului o piață în urma Marelui Incendiu. Edilii vremii au dorit ca piața să fie o combinație între piața orientală și ce devenise piața occidentală. Așa că au făcut o piață acoperită care, între frontoanele principale (între strada Vasileos Irakleiou și Ermou), are o suprafață utilă de 2712 metri pătrați. Totuși, lumea evoluează și oamenii vor altceva și altceva iar Modiano nu doar îmbătrânise ci părea că mai era doar pe gustul celor mai tradiționaliști localnici. Cu 5-6 ani în urmă a apărut ideea renovării și consolidării acestei clădiri emblematice a Salonicului. S-au făcut toate demersurile, studiile, măsurătorile, probele și piața trebuia să fie gata în 18 luni. Din păcate a venit pandemia și lucrările au fost întârziate. Se speră ca anul acesta, totuși, să fie gata.

Noua Modiano va fi ceva modern, care, după aproape 100 de ani, va fi iar soluția de a combina tradiția adorată de greci cu noile cerințe ale generațiilor tinere și a vremurilor. Tot ce trebuie să se întâmple înainte de inaugurare este să se termine pandemia și să călătorim, pentru că lumea e atât de frumoasă iar Salonicul este orașul care te poartă prin istoria acestei părți a lumii ca cel mai charmant ghid.

Cum va arăta Modiani