M-am gândit mult dacă să scriu ceva sau nu depre nenorocirea de ieri. Am stat în cumpănă și parcă voiam mai mult să tac. Și totuși am decis să nu tac. Din respect pentru victime, din respect pentru familiile lor, din respect pentru Belgieni, din respect pentru Europa, din respect pentru cultura europeană și din indignarea ce ne-a cuprins pe toți văzând unde duce ingnoranța lor milenară și ignoranța noastră, a celor ce ne conduc astăzi.
Acum o săptămână mi-am programat o vizită la Bruxelles. Și nu o voi anula.
Vreau să văd orașul care își întâmpina oaspeții pe covorul de flori, la fiecare doi ani, orașul supranumit și ”Capitala Europei”.
Ideea de a vedea Bruxelles-ul îmi încolțise de ceva timp, dar acum o săptămână an vorbit cu cineva care tocmai venea de acolo și spunea că orașul e frumos, dar patrulele de soldați cu arme i-au dat mai degrabă un sentiment de disconfort.
Ieri, cei primiți și ei cu covorul de flori au demonstrat că nu le pasă de nimic, nici de cultura noastră, nici de munca noastră, nici de amabilitatea noastră, nici de mâinile de jutor întinse lor, nici măcar de dreptul oamenilor la viață și au ucis. Mișelește, așa cum știu ei să facă.
Mulți spun că autoritățile au fost depășite. De cine? Ce poate face cineva să se protejeze de niște minți pe cât de neșlefuite pe atât de diabolice?
Probabil că ar trebui reconsiderată total opinia asupra ”integrării” în cultura europeană a unor bipezi lipsiti de orice cultură, bipezi care nici măcar mamele nu și le consideră ființe umane.
Eu cred cu tărie că civilizația va învinge. Să fim solidari și să arătăm că suntem împreună! Nu ezitați să vizitați Belgia, nu ezitați să vizitați Bruxelles!
Eu abia aștept să vă relatez din Bruxelles!
