Lecții de istorie
Îmi aduc aminte, de când eram școlar, cât de puternic ne-a marcat istoria antică a Egiptului. A fost absolut fantastic să încercăm să ne imaginăm cum era lumea atunci și cât de mici ajunseserăm noi să fim, față de templele, piramidele și alte edificii construite de ei. Fără să le fi văzut vreodată, profesorii noștri, cu toate riscurile, ne prezentau miracolele, așa cum și le imaginau și ei. Noi rămâneam cu gurile căscate și ni le imaginam în felul nostru, adăugând fanteziile noastre.
Evident că toți ne doream să ajungem în Valea Regilor și să vedem de ce ne spuneau profesorii că acolo era nemaivăzutul. Evident că voiam să ajungem la Giza și să-i cerem Sfinxului să ne destăinuie toate secretele lumii antice, să ne spună cum îi conectau piramidele de miezul universului ce nouă ne-a închis orice drum și orice legătură.
Am reușit să ajung în Egipt și să nu ajung la nimic din ceea ce citisem că este aici, la nimic din ceea ce mă facinase atâta amar de ani.
Primul contact
Am reușit să mă întorc în Egipt și să ajung la Karnak. După ce am citit despre Egiptul antic tot ce mi-a picat în față timp de 45 de ani eram sigur că primul contact direct nu va putea să mă strivească pur și simplu ba nici măcar să mă copleșească. Nu a fost deloc așa. La Karnak și nu numai, m-am simțit nesemnificativ în fața celor făcute de nu se știe cine. Am fost copleșit de măreția, grandoarea și frumusețea operelor unei civilizații care, inexplicabil, ne-a lăsat doar ce a realizat, nu și cum putem să ducem mai departe arta și forța lor. La Karnak lumea noastră își pierde sensul.
Gândul m-a dus din nou la ideile ce-mi încolțeau în minte, când citeam, pe lângă legende, lecții de istorie, articole din diverse publicații științifice cărți considerate de ficțiune, precum celebra ”Amintiri despre viitor” a lu Erich von Däniken. Eram prin clasa a VIII-a și nu înțelegeam cum a reușit să ajungă în librării.
Auzisem de ea de la prieteni mai norocoși decât mine, cărora li se strecurase pe rafturile bibliotecii cu câteva zile mai devreme. Norocul a constat în faptul că era atât de captivantă, încât te scotea dintre zidurile care mărgineau posibilul și îți lăsa mintea să zburde prin Univers. Și încă nu fusese interzisă. Am sorbit-o în prima noapte. Apoi am citit-o din nou. Încă o dată și încă o dată. Am luat cărțile de istorie și le-am suprapus pe ea.
Cine o avea dreptate?
Dezamăgire mare: nimic din istoria la care aveam acces nu se potrivea cu ferestrele deschise de acea teorie a lui von Däniken. După un timp am abandonat comparația și am acceptat că teoria lui von
putea fi la fel de reală ca toate dovezile istoriei iar unde nu se potriveau, istoria fusese insuficient documentată. Ce mai, sunt adeptul civilizațiilor extraterestre, a ajutorului pe care ni l-ar fi dat, al cursului pe care ne-ar fi ghidat și al nepăsării noastre care i-ar fi îndepărtat.
Am ajuns la Karnak. Aici mi s-a reîntărit ideea că noi suntem urmașii celor abandonați pe această planetă pentru că n-au înțeles motivele construcțiilor grandioase și nici tehnologiile care le-au făcut posibile. Că suntem acei chinezi care miniaturizăm totul fără să ne dăm seama că, în realitate, minimizăm cele mai importante realizări ale lumilor ce ne-au lăsat aici să medităm la operele lor.
Am ajuns la Karnak și am găsit totul peste ce-mi imaginasem până acum. M-am simțit, brusc, un Gulliver în Țara Uriașilor. Coloanele imense, statui de dimensiuni goliatice, obeliscuri de sute de tone, săpate într-o singură bucată de granit, în marginea deșertului, aproape de Nil, cel mai lung râu de pe planetă. Am urmărit în emisiunile de știință diverse presupuneri privind modul cum au fost aduse aici și cum le-au pus pe poziție. Sunt multe idei dar niciuna nu garantează că așa a fost.
M-au impresionat și alte construcții de care eu unul nu sunt sigur că au fost făcute de oameni, fără ”o mână de ajutor” din Univers. Cum este Petra, una din minunile lumii. Sau orașele antice grecești și în mod special teatrele lor în aer liber cu o acustică absolut cerească.
Câteva idei despre vizitarea Karnakului și Luxorului
Pentru Karnak, Luxor, Valea Regilor și Valea Reginelor este nevoie de cel puțin două zile dar cel mai bine ar fi 3. Vizita trebuie planificată bine, cu operator local. Se organizează excursii de o zi și pentru turiștii ce merg pe sejururi la Hurghada. Tot cu ajutorul operatorilor locali. Se vizitează Templul din Karnak, 3 morminte în Valea Regilor și, uneori, Templul reginei Hatșepsut ( în funcție de timp). Programul mai include o vizită la o fabrică de papirus și una la o fabrică de obiecte din alabastru.
Celor care mergeți în vacanță la Hurghada, vă recomand să nu ratați excursia la Karnak. Ar fi mare păcat.
Pe blogul www.maestruldecalatorii.ro veți găsi mereu indicații, impresii și recomandări corecte pentru vacanțele dumneavoastră
Eu vă doresc vacanțe frumoase!