Înainte de orice, Val di Sole este una dintre cele mai frumoase zone din Alpi. Maiestuozitatea Alpilor crează decorul unor stațiuni de prim rang în preferințele iubitorilor sporturilor de iarnă. Când la noi ghioceilor deja le trecuseră florile iar narcisele și lalelele își lansaseră încrezătorii lor boboci, în Val di Sole nimeni nu se gândea la primăvară iar iarna era mai zglobie ca oricând.
Am plecat spre Bergamo în parfum de toporași iar Alpii își etalau înțelepciunea albă a tâmplelor, sclipind în lumina Soarelui.
La Bergamo era primăvară ca și la noi și plecam spre iarna care încă nu-și încheiase misiunea în Val di Sole.
Am ajuns la Folgarida, în Val di Sole, undeva unde covorul de zăpadă nu te lăsa să crezi că martie era spre sfârșit și că Paștele catolicilor cerea gospodinelor să înceapă pregătirile.
Ei bine, nu se mira nimeni, toți știau că aici iarna pleacă târziu și mai puteau petrece o vacanță pe schiuri sau snow board.
După ce ne-am reobișnuit cu iarna am început să ne bucurăm de ea. Cei care știau și s-au simțit în stare și-au pus schiurile și s-au alăturat celor ce veniseră să-și mai ia o doză de adrenalină pe pârtiile Alpilor.
Val di Sole este destinația vacanțelor albe unde zăpada este bună, în unele stațiuni, până în mai.
Seara, la Folgarida a început să ningă ca în mijlocul iernii, cu fulgi mari și deși. O vreme de magie. A nins aproape toată noaptea și dimineață peisajele erau desprinse din basme. Frumoasele sobe de teracotă radiau căldură și creau o atmosferă greu de descris. Zăpada parcă trimisese Pământul undeva departe și noi ne bucuram de un tărâm în care numai visele ne-ar fi putut duce.
Val di Sole începe cu Folgarida, o stațiune mică dar care se străduiește să aibă cât mai multe oportunități pentru cei ce preferă ceva mai multă liniste. Oamenii sunt gazde primitoare și prețurile OK.
Aflată la 1400 de metri altitudine, Folgarida, împreună cu Marileva și Dimaro, oferă 62 de kilometri de pârtii în aria de schi Folgarida-Marileva-Val di Sole. Acum aria este interconectată și cu Madonna di Campiglio.
Madonna di Campiglio, o stațiune cochetă, cu aer aristocrat care nu excelează în mărimea domeniului schiabil dar care combină toate elementele și face vacanțe de neuitat. La Madonna di Campiglio sunt 60 de kilometri de pârtii deservite de 5 instalații de telegondolă, 13 de telescaun și una de teleschi.
Cele două arii, împreună cu mai micuța Pinzolo reunesc peste 150 km de pârtii și 62 de instalații de transport pe cablu.
Un pic mai la sud, Pejo oferă, de la 3000 de metri, o pârtie spectaculoasă care are de la altitudinea de pornire de 2991 m la 1408, 7500 de metri lungime.
Și mai spre sud, la Passo del Tonale, aflat în marginea Parcului Natural Adamello, la granița dintre Tirolul de Sud și Lombardia, este un alt paradis al schiorilor care se întinde în cele două provincii li care oferă 100 de km de pârtii și 28 de instalații de transport pe cablu.
La ora cand postez acest articol, pe Ghețarul Presena încă se schiază. Sunt în funcție cele două linii de telegondolă care duc la 3069 m de unde puteți începe zborul pe zăpadă.
De sus de la Presena peisajele trebuie să fie încântătoare, dar noi am fost ghinioniști și am prins norii coborâți parcă la o repriză de schi și nu ne-am putut bucura de imaginile unice ale Alpilor.
Val di Sole este o zonă a sporturilor de iarnă foarte bine organizată care oferă nu doar pârtii ci tot ce și-ar putea dori cineva. Are de toate pentru toți.
Cluburi, discoteci, baruri Apres Ski, restaurante cu preparate tradiționale dar și din bucătăria internațională, toate absolute delicioase, vin fiert, țuică fiartă, bere, vin, ceaiuri și tot ce ți-ar trece prin cap să poftești.
Incursiunea noastră în Val di Sole s-a încheiat la Ponte di Legno, o minunată localitate alpina cu o istorie zbuciumată și care merită un articol dedicat ei.
Atunci când vă doriți o vacanță de iarnă la munte aveți în vedere Val di Sole, o zonă de vis cu oameni ospitalieri și servicii de calitate.
