Am făcut zilele trecute o călătorie mai puțin obișnuită. De fapt a vrut să fie o vizită dar, odată trecută poarta timpului, am trecut într-o altă lume, lume care era, parcă, mai aproape de copilăria mea când, urcat în podul cu vechituri, deveneam exploratorul jules-vernian ce căuta să afle sensul celor găsite acolo, fără a trimite ceva în derizoriu și apreciind totul ca unelte ce nu se știe dacă își vor pierde utilitatea vreodată. Sfințenia cu care au fost depozitate ne-a incitat imaginația tuturor celor ce am avut șansa să le vedem în penumbra unui apus prea timpuriu pentru unii sau prea târziu pentru alții.
Lumina artificială a fost, desigur, o preocupare importantă atât pentru inventatori cât și pentru ceea ce noi numim astăzi designeri. Existența ei și-a dovedit eficiența în descoperirile celor ce le-a prelungit ziua până când și-au făcut visele realitate. Arta folosirii cristalelor transparente au adus și mai mult farmec sălilor de bal, saloanelor oficiale, și clădirilor de utilitate publică.
În lupta eternă cu Chronos, dispozitivele de măsurat timpul au fost pasiunea multor inventatori și aceștia și-au pus în valoare descoperirile tot în colaborare cu artiști.
Patefoane, argintării și colecții de cristale, obiecte de decor sau unelte din gospodării boierești sau țărănești, toate au ușurat munca sau au înfrumusețat clipele de odihnă.
Halbele germane cu capace de zinc și tigăile de cupru, cositorite, serviciile de masă din porțelan și cristalul paharelor, barometre, tipsii, telefoane de ebonită, scrumiere, valize, bastoane și umbrele, jucării, unelte de scris și alămuri.
O râșniță de cafea îmi aduce aminte de Grecia și de ritualul cafelei: prăjită pe îndelete până ce sună ca o lacrimă de cristal, până ce ia culoarea chihlimbarului în noapte, astfel încât să adune în bobul crestat toată aroma ce ne va trezi din nou simțurile și pofta de viață. Râșnitul, spun grecii, e cel mai mare secret. El trebuie facut molcom, de omul obosit ce are nevoie de licoarea ce va să iasă, fără să încingă pulberea fină și să o oblige să alunge aroma în van. Celebrele briki, ibricele ce își strâng gura să țină mirosul cafelei în frâiele lor pentru a-l revărsa apoi , împreună cu perlele ce mută curcubeul de pe cer în cestile aburinde cu capacul lor de caimac.
Si dacă tot m-am revigorat mi-a sărit în ochi un draft absolut remarcabil, un izvor care face tot farmecul capodoperelor cu trup ceramic și capac de zinc menit să nu lase nici un strop de spumă să se irosească în vazduh.
Dar călătorului îi șade bine cu drumul și drumul de fier a fost unul din cele mai importante temelii ale industrializării care nu avea cum să nu pătrundă și în lumea lilipută a jucăriilor. Fascinația trenulețelor cuprinde copii și oameni mari și astăzi, iar Bătrănele Doamne ce ne purtau în cupeuri de lux sau vagoane de clasă au frumusețe veșnică și se pare că nu stărnesc doar nostalgii, ci și pasiuni arzânde.
