Germania a fost și este o mare putere pentru că a vrut și a muncit pentru asta. Germania a fost și este o țară bogată pentru că a înțeles că pentru asta trebuie să aibă o populație bogată și pentru că populația a înțeles că pentru a fi bogată trebuie să muncească. Germania a fost și este o țară bogată pentru că a avut resurse pe care le-a exploatat judicios, în interesul Germaniei și al germanilor.
Germania a fost inovativă, Germania s-a bazat pe știința de carte și a avut prima universitate în 1386, Germania a privit viitorul în ochi și s-au împletit armonios. Germania nu a făcut niciodată risipă și nu a neglijat nimic.
Foto source Wikimedia
Cu câțiva ani în urmă Germania a decis să devină cea mai căutată destinație din Europa. Curaj, trufie, inconștiență sau mesaj electoral?
Nimic din toate astea. Germania a măsurat de multe ori, apoi a caculat și a văzut cât de bine îi va veni croiala.
De fapt pe ce se bazează Germania și ce face pentru a reliza ce și-a propus?
Germania se bazează pe resursele sale naturale de suprafață și din subsol, pe peisajul construit de natură, pe relief, pe podgoriile sale, pe râuri, pe munți, pe mlaștini, păduri, flori, plaje, pe fiece piatră care a scăpat de eroziunea naturală, de efectele industrializării furibunde, pe fiecare clădire scăpată de furia bombelor, pe încrederea germanilor în ceea ce și-a propus.
Foto Florentin Mocanu
Pe resursele solului și subsolului? Năstrușnică idee!
Ba deloc năstrușnică! Exploatarea resurselor și munca oamenilor, uneori până la epuizare, au creat deasupra solului, castele, palate, cetăți, fortificații, căi ferate, canale navigabile, gări, porturi, aerogări, autostrăzi, localități fermecătoare prin ordinea, curățenia și logica lor și, nu în ultimul rând, cele mai râvnite mașini din Europa, autoturisme, autocare, vagoane, utilaje, și spațiul nu permite enumerarea tuturor.
Asisi Panometer Leipzig – Great Barrier Reef
Foto Tom Schultze
Germania a înțeles că resursele sale nu au dat tot ce se poate obține de la ele și că turismul rafinează și scoate esența fiecărei fărâme de turbă, de granit, a fiecărui firicel de apă ce n-a apucat să producă energie electrică, a fiecăerei uncii de aur din coroanele celor ce au condus și disciplinat cel mai eficient popr din Europa, fiecare fir de nisip, fiecare strop de grafit ce le-a așternut proiectele pe hârtie, fiecare rocă ce și-a lăcrimat metalele în creuzete, fiecare strop de apă ce și-a pus umărul să înlesnescă ceea ce oamenii și-au propus să facă.
După criza din 1923, Al doilea Război Mondial și după nevoia sălbatică de revenire din anii ’50-’60, Germania, a conchis că natura trebuie săi redevină prietenă și a făcut pasul spre oblojirea rănilor produse de industrie și de nevoia de progres.
Foto Florentin Mocanu
Respectul față de muncă, față de munca oricărui semen, a făcut ca în Germania să nu se demoleze așa ușor ceea ce a fost o dată construit. Asta a făcut ca astăzi să ne bucurăm de noile destinații ale unor edificii care din alte locuri au dispărut, cu costuri, pentru a face loc unor clădiri de mall-uri lipsite de identitate.
Turismul este cel care prelungește viața, strălucirea, grandoarea și chiar profitabilitatea muncii înaintașilor peste ani, secole sau milenii.
Lista lucrurilor și a locurilor ce și-au transformat fabricile, minele, clădirileindustriale în obiective turistice este lungă. În acest articol voi menționa doar câteva.
Foto Wikiwand
A să încep cu Gazometrele transformate în ”Panometer”, la Dresda și Leipzig, două dintre leagănele culturii mondiale. Profitând de forma lor cilindrică, entuziaști și pricepuți programatori, fotografi, artiști plastici și actori au creat filme cu scene din istoria Dresdei, a Romei antice, viața în Marea Barieră de Corali, etc, filme proiectate pe cilindrul interior în tehnică 3D care vă vor oferi o experiență de neuitat.
Foto Tom Schutlze
În bazinul Ruhr, altă dată inima mineritului și al siderurgiei germane, ciocanele s-au așezat definitiv pe nicovale, presele hidraulice dorm iar coșurile mai sfidează cerul doar cu înălțimea lor.
Să se astupe vechile mine sau să se demoleze fabricile ar fi fost foarte costisitor și ar fi șters pagini importante din istorie, așa că s-a recurs tot la transformarea lor. Ce a ieșit este greu de descris doar cu vorbe și imagini.
Foto Essen Marketing-Peter Vieler
Mina Zollverein care a fost cea mai mare și cea mai modernă din lume este acum inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO și a fost conservată și transformată în muzeu al mineritului și prelucrării cărbunelui, un muzeu care vă dezvăluie tainele acestei industrii cu exponate și filme. Aici este găzduită și cea mai mare expoziție de artă modernă din lume, celebra Red Dot.
Foto Red Dot
În vechea zonă industrială a Rhur-ului puteți practica cățărări pe zidurile fabricilor, găsiți centre de shoping și o sumedenie de alte posibilități de divertisment din care vreau să mai amintesc doar Movie Park Germany, un loc unde distracții sunt pentru toată familia. Dar Movie Park Germany merită un articol doar despre el și promit că voi reveni, mai spre primăvară.
Foto Movie Park
Germania mai face ceva foarte important, își perfecționează rolul de gazdă, se promovează și organizează diverse evenimente pentru a arăta industriei de specialitate ce se poate vedea și ce se poate face în Germania, organizează întâlniri între hotelierii, oficiile de turism locale și zonale, administrații de obiective turistice, firme de transport și tour operatori din lumea întreagă pentru a le dezvălui toate secretele sale.
Pentru astăzi mă opresc aici, dar vă voi mai face dezvăluiri despre reinventarea clădirilor germane.
Foto Tom Schultze
