Când și când mă duc cu gândul la Germania, nu știu de ce.
Astăzi Germania sărbătorește 27 de ani de la reunificare. Să-i urăm La mulți ani! Dacă mă gândesc la Germania, Frankfurtul nu lipsește din amintiri.
Într-o primăvară mofturoasă zburam pentru prima dată la Frankfurt. De acolo urma să iau trenul și să ajung la Leipzig. Doream să le văd pe amândouă dar…
Frankfurtul era învelit de o plapumă albă de nori din care țâșneau spre soare zgârie norii care nu se împăcau cu vremea ce le lua din strălucirea vitro-metalică. Imaginea a fost de domeniul fantasticului, atât de hipnotizantă încât n-am fost în stare să fotografiez. Parcă ninsese un secol și zăpada sărise de suta de metri iar acum soarele o făcea de un alb orbitor întrerupt ici-colo de clădiri care ieșeau ca niște ghiocei de metal și sticlă.
În drumul nostru spre pământ am trecut de nor și am văzut prin atmosfera plumburie că și din pământ creșteau case. Ploua mocănește și părea că nu va ceda. Am luat trenul de Leipzig și i-am promis Frankfurtului că revin.
Foto: Florentin Mocanu
La evenimentul la care am participat întâmplarea a făcut să o întâlnesc pe șefa oficiului de turism al Frankfurtului căreia am încercat să-i zugrăvesc în cuvinte prima mea imagine live cu capitala financiară a Germaniei. Discuția a făcut să doresc și mai mult să văd Frankfurtul și nu în fugă.
Următoarea vizită în Germania a venit curând și tot cu zbor la Frankfurt și retur din alt oraș. Din nou trenul era la o oră după aterizare. Era enervant și mă rodea nespus. Dar, cum zice americanul, ”niciodată să nu spui niciodată”. S-au întâmplat niște lucruri, independent de voința mea și, nu doar că a trebuit să fac returul din Frankfurt, zborul îmi dădea un răgaz de 26 de ore. Se pare că n-a fost independent și de dorința mea. Important e că am ajuns la Frankfurt și că am avut 26 de ore la dispoziție să îl văd. Vremea nu a fost prea bună și nici vremurile pentru că erau manifestații de amploare împotriva băncilor. Toate băncile se baricadaseră, străzi blocate, poliție peste tot. Cel mai ciudat mi s-a părut că viața normală nu era paralizată, oamenii obișnuiți care nu aderaseră la mișcare erau neutri și se purtau ca și când totul era firesc. Am avut cazare la un hotel lângă Gara Centrală și îmi amintesc că n-am vrut să merg până în cameră la check in am dat bagajul, am semnat și am pornit. Pe Kaiserstrasse, spre buricul orașului. Ooops! Care e buricul Frankfurtului? Greu de spus. E prea cosmopolit și prea business ca să aibă un buric, un singur buric. Pentru bancheri e un buric, pentru târguri de afaceri e altul, turiștii au și ei măcar unul-două, localnicii îl au pe al lor.
Foto: Florentin Mocanu
Gara Centrală este legată de centru prin Kaiserstrasse, stradă care poartă amprenta întregii istorii a Frankfurtului . Pe o porțiune strada este flancată de magazine de negustorii orientali care te îmbie în stilul iarmarocului cu mărfurile lor și care îți promit calitate la prețuri imbatabile. Zona băncilor era dezolantă, acestea având vitrinele baricadate împotriva celor ce voiau să le mulțumească bancherilor într-un alt mod pentru criza economică pe care o provocaseră.
La doi pași de Biserica Evanghelică este Hauptwache, cel mai mare nod de transport urban din Frankfurt, unde converg 6 linii de metrou și 8 de tren urban-suburban, S Bahn.
O dată ajuns la Römerberg, Frankfurtul zgârienorilor parcă nici n-a existat, stilul gotic și casele cu cadre de lemn te duc în orașul din epoca medievală. Aici, la Statuia Zeiței Justiției, Frankfurtul ține cele mai importante petreceri și evenimente publice ale ultimilor 400 de ani. Totul a început cu încoronarea împăratului Matthias. În acest grup statuar Justiția este nelegată la ochi. Este singura astfel de reprezentare pe care am văzut-o. În zilele noastre, aici se organizează, printre altele, principala Piață de Crăciun din Frankfurt. Am mers la Schirn să văd dacă îmi surâde norocul, dar expoziția ce avea să urmeze era în curs de amenajare. Schirn este cea mai importantă expoziție de artă modernă și contemporană din cel mai mare oraș al landului Hesse.
Foto: Florentin Mocanu
Podul de Fier oferă o imagine fascinantă a conturului urban al orașului și este punct de plecare pentru croaziere pe Main. Dincolo de Main este Sachsenhäuser Ufer, supranumită ”Strada Muzeelor” și de la ea începe un cartier select, cu clădiri impunătoare și frumoase și până la Sweizer Plaz, de câte ori treci strada, după ora 17, vezi mașini de câteva milioane de EUR așteptând să ajungi pe trotuarul celălalt.
Foto: Florentin Mocanu
Frankfurtul a fost distrus în mai multe rânduri, în diverse războaie și a fost refăcut. Al Doilea război Mondial l-a afectat mult, dar timpul parcă a fost mai scurt și printre clădirile vechi au apărut clădiri moderne, mai simplu și mai rapid de construit. Totuși cetățenii au ținut mult la istoria lor și, în 1986, reconstruirea după vechile planuri a părții de est a centrului istoric a fost finalizată. Reconstruirea clădirilor vechi este frecventă în Germania.
Frankfurtul, în ciuda faptului că este una dintre capitalele financiare ale lumii, este un oraș care merită vizitat pur și simplu. Aeroportul din Frankfurt este între primele 10 cele mai mari din lume, are conexiuni directe cu multe orase din România și oferă conexiuni cu trenurile de mare viteză ICE cu toată Germania. Frankfurtul este un oraș bogat și unde sunt bani mulți găsești de toate, istorie, arhitectură, artă stradală, muzee, terase tradiționale, berării artizanale, cofetării, restaurante de lux și chiar cu stele Michelin, viață de noapte, zone de shopping.
Foto: Florentin Mocanu
Cum spuneam de aici se pot vizita foarte ușor alte destinații de top din Germania, Heidelberg cu celebra lui Universitate, unde a fost compus Gaudeamus, unde este închisoarea pentru studenții bețivi, unde este cel mai mare butoi de lemn din lume, poți porni o incursiune prin Mainz și printre podgoriile din Valea Rinului. Würzburgul, capătul de nord al minunatului drum al cetăților fortificate, Romantische Strasse este la sub o oră și jumătate cu trenul. La Würzburg, dintre multele lucruri ce trebuie văzute, accentuez vizita la Residence pentru frescele sale de o frumusețe ireală.
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
Foto: Florentin Mocanu
