fbpx

Ea se bucură că are unde să muncească

Ea se bucură că are unde să muncească

Ea este Yvonne. Am întâlnit-o la un hotel din Iordania. Trecea zâmbitoare printre mese și întreba pe fiecare dacă e bună cafeaua, dacă mai doresc ceva, dacă le-a plăcut mâncarea, etc. Ce credea ea de cuvință. În același timp și debarasa. Era amabilă și discretă, nu mi-a atras atenția din prima zi. Am remarcat-o prin faptul că era singura care adresa întrebările menționate. În a treia zi i-am răspuns că e rece cafeaua și aș vrea una caldă. Și-a cerut scuze deși nu ar fi avut cum să fie vinovată și în minutul următor a venit cu cana de cafea. Fierbinte. Nu știam dacă era rece cafeaua din cana găsită pe masă dar am vrut să văd ce va face Yvonne. Atunci am pe văzut ecuson și cum o cheamă.

Vorbea franceza și engleza fluent și spunea că știe destul de bine și araba.

Am întrebat-o de ce face asta doar ea și mi-a spus că se bucură să vadă turiștii fericiți și mulțumiți și că aceasta ar putea să-i facă să mai vină. Apoi, e un lucru bun să fie lăudat hotelul și să vină turiști că asta înseamnă că va avea de lucru în continuare, ceea ce este foarte important pentru ea, care provine din Kenya, dintr-o familie foarte săracă și, când trimite bani familiei, parcă îi și vede pe frații ei bucurându-se că pot merge la școală.

I-au dat lacrimile.

Eu am rămas fără cuvinte. Așa ar trebui să fie și atitudinea noastră față de muncă și școală.

Zâmbetul i-a revenit repede și a acceptat să-i fac o poză. Bravo Yvonne! Mulțumesc pentru cafea!

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

Vin sărbătorile de iarnă

Vin sărbătorile de iarnă, dar în multe zone ale României iarna parcă nu îndrăznește să vină. Sau s-a supărat și nu mai vrea. Sau poate nu mai știm noi cum să o chemăm și nu se simte bine primită. Viața își urmează cursul. Piețele de Crăciun sunt în perioada apogeului lor. Încântă cu atmosfera lor și ne cresc nerăbdarea de a veni ziua de Crăciun. Cadourile Moșului, mirosul de mere

Mai mult...

FITUR 2025

FITUR 2025, adică ediția de anul acesta a Târgului Internațional de Turism de la Madrid. Este prima mare manifestare de acest gen din an și este foarte importantă, atât pentru operatorii de incoming cât și pentru cei de outbounding. Am decis să vizitez acest târg. A fost 45-a ediție a FITUR și a treia la care am participat eu, ca specialist. Planul de călătorie. Planul de călătorie a inclus, firește,

Mai mult...

China e miracol sau realitate?

China e miracol sau realitate? Este întrebarea care nu-ți dă pace după primul pas făcut în această țară ”cât China”. Am fost de curând în China. Încerc să vă fac să vedeți ce am văzut eu acolo, ca turist în grup organizat. Am intrat în China prin uriașa poartă, Shanghai Pudong International Airport. După amprentare și controlul documentelor am trecut frontiera și ne-am întâlnit cu ghida care ne-a preluat și

Mai mult...

Ce facem cu turismul?

Ce facem cu turismul? Este o întrebare legitimă, mai ales când vedem că România, joacă în hora turismului mondial după altă muzică. Și în felul ei ancestral: ”un pas înainte și doi înapoi”. Alții văd altfel? Toate țările din lume clasifică turismul printre primele 3 cele mai importante ramuri ale economiilor lor, care trebuie dezvoltate. De ce? Astăzi informația și, mai ales pozele frumoase ajung de la un pol al

Mai mult...

Perla Siciliei – Taormina

Perla Siciliei, Taormina, este cea mai căutată destinație turistică de pe insulă. Este în topul preferințelor chiar și pentru sicilieni. Primul care a scos în evidență și a făcut publică frumusețea Taorminei a fost scriitorul german Goethe, căruia i-a inspirat romanul ”Călătorie Italiană”. Aici Goethe a definit Taormina ca ”un petic de paradis”. Pictorul german Otto Geleng a stârnit interesul vizitatorilor galeriilor de artă din Paris, expunând operele sale cu

Mai mult...

Orașul pe care l-am iubit pe cât l-am urât. Amintiri despre București

Orașul pe care l-am iubit pe cât l-am urât. Amintiri despre București. Prima dată am mers la București prin ‘68, sau ’69. Aveam trei sau patru ani. Auzisem de București de pe la televizor și radio. Habar n-aveam ce era exact. Știam că mergem la Nașu’. Nașul de cununie al părinților mei care se mutase acolo. Și pe care nu mi-l aminteam. Îl văzusem prin pozele de la botezul meu

Mai mult...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie