fbpx

De la Zimnicea la Tarifa, umblând după ”suduri”

De la Zimnicea la Tarifa, umblând după ”suduri”

Despre locul natal ne aducem aminte în orice situație și oriunde ne-am afla.

Locul meu natal este un orășel în calea Dunării unde aceasta se răzgândește să mai caute sudul și pleacă, domol, spre Marea Neagră, este cel mai sudic punct al României, Zimnicea. Istoria locului pornește din negura vremurilor, cu mult înainte de epoca romană. Cetatea getodacică de aici este cea mai veche din sudul României și a fost distrusă în 335 î.Hr. de trupele lui Alexandru Macedon, conduse de generalul Lisimachos. Luptele cu turcii i-au adus pe aceste meleaguri pe Vlad Țepeș, la 1457 și pe Mihai Viteazu la 1595.

Prima atestare documentară a fost făcută la 1385 de pelerinii creștini ce se întorceau de la Ierusalim și au trecut Dunărea pe aici și care au numit așezarea ”Dezimnikos”. 

Orășelul a avut și perioade de glorie, astfel că la 1835 era al 12-lea oraș al Țării Românești, ca mărime. A fost și capitala județului Teleorman între 1837 și 1838 și trei luni în 1877, în timpul Războiului de Independență.

Dunărea și faptul că era punct vamal i-au adus multe beneficii orașului care acum abia mai respiră sub nepăsarea și aviditatea autorităților locale, coroborate cu lipsa investitorilor serioși, pricepuți și bine intenționați.

Când am pornit spre Andaluzia am avut și gândul să ajung la Tarifa, cel mai sudic punct al Europei continentale, să-l unesc cu Zimnicea.

Culoarul de zbor de la București la Malaga a fost pe deasupra Serbiei, Bosniei și Herțegovinei, Croației, au urmat apoi Adriatica, Italia, Marea Tyreniană, Sardinia, insulele Baleare și avionul a ajuns deasupra Spaniei pe undeva prin zona orașului Alicante, după care a mers pe coasta până la Malaga unde a salutat din nou marea și a aterizat spre uscat. Condițiile atmosferice nu au fost cele mai bune dar am pozat cât am putut.

De la Malaga la Tarifa peisajul trece rapid și foarte frecvent de la coastă înverzită și mare albastră, la dealuri verzi cu case răzlețe sau, uneori, la peisaje mai degrabă selenare.

Tarifa este mult mai tânără ca Zimnicea și are o istorie cu cel puțin la fel de multe controverse. In epoca romană se presupune că aici ar fi fost așezarea Julia Trasducta sau Julia Joza, dar sunt destule voci care consideră că aici ar fi fost altă așezare, numită Mellaria.

Deși aici a fost primul port din lume care a perceput tarif pentru utilizarea docurilor sale și se poate crede că de aici își are numele, lucrurile stau invers, taxa și-a luat numele de la Tarifa iar Tarifa de la Tarif ibn Malik, unul dintre comandanții trupelor berbere ale lui Musa bin Nusayr, după atacul din anul 710.

Până în cel mai sudic punct, Punta de Tarifa nu se poate ajunge, deși se susține că baza militară a fost desființată din 2001, porțile sunt închise și jandarmii sau militarii dinăuntrul ”fortăreței” de pe fosta Insulă a Porumbeilor Isla de Las Palomas, legată de continent cu un drum încă din 1808, fac semne că nu se vizitează.

Tarifa este ”Polul” vânturilor în Europa și, deci, paradisul Windsurferilor și al Kitesurferilor. Aici efectul Venturi dat de Strâmtoarea Gibraltar, indiferent că suflă ”Levante” din Africa sau ”Poniente” din Atlanticul de Vest, care bat mai mult de 300 de zile pe an, le asigură cel mai mic risc de a rata plăcerea vacanțelor lor.

Tarifa are un rol foarte important în migrația păsărilor, distanța de doar 14 kilometri până la Africa ducând traseul multor păsări, care trebuie să-și chivernisească energia, pe aici.

Când cerul este limpede peisajele sunt absolut fantastice. Eu n-am avut noroc de limpezime și am văzut ce-aș fi putut să văd prin lentilele altor obiective foto.

Așa am motiv să revin acolo vreodată în viața asta.

Vă doresc vacanțe minunate și nu uitați că toate locurile au farmecul lor și ele ne fac vacanțele reușite!

 

 

 

 

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

A trecut 2024

A trecut 2024. Ce va urma? 2025, desigur. Cum a fost 2024. Cu exprimarea cea mai blândă, i-aș spune ciudat și destul de răutăcios. Pentru români fost un an al dezmățului guvernului. Și al instituțiilor de stat. Niciuna dintre instituțiile statului n-a ținut cont că ele sunt în slujba poporului. S-au comportat ca și când ar fi fost invers. 2025 vine și că vrea și că nu vrea. Din păcate

Mai mult...

FITUR 2025

FITUR 2025, adică ediția de anul acesta a Târgului Internațional de Turism de la Madrid. Este prima mare manifestare de acest gen din an și este foarte importantă, atât pentru operatorii de incoming cât și pentru cei de outbounding. Am decis să vizitez acest târg. A fost 45-a ediție a FITUR și a treia la care am participat eu, ca specialist. Planul de călătorie. Planul de călătorie a inclus, firește,

Mai mult...

Tombola biletelor la Concertul de Anul Nou de la Viena

Tombola biletelor la Concertul de Anul Nou de la Viena se deschide astăzi. Așa cum știți, la cumpăna dintre ani, Orchestra Filarmonicii din Viena susține 3 concerte. Unul pe 30 decembrie, la ora 11:00. Unul pe 31 decembrie, la ora 19:30. Iar cel mai dorit și urmărit este pe întâi ianuarie, la ora 11:15. Orele sunt pe fusul orar al Vienei. Ce este Tombola biletelor? Este un formular on line

Mai mult...

Ce facem cu turismul?

Ce facem cu turismul? Este o întrebare legitimă, mai ales când vedem că România, joacă în hora turismului mondial după altă muzică. Și în felul ei ancestral: ”un pas înainte și doi înapoi”. Alții văd altfel? Toate țările din lume clasifică turismul printre primele 3 cele mai importante ramuri ale economiilor lor, care trebuie dezvoltate. De ce? Astăzi informația și, mai ales pozele frumoase ajung de la un pol al

Mai mult...

Orașul pe care l-am iubit pe cât l-am urât. Amintiri despre București

Orașul pe care l-am iubit pe cât l-am urât. Amintiri despre București. Prima dată am mers la București prin ‘68, sau ’69. Aveam trei sau patru ani. Auzisem de București de pe la televizor și radio. Habar n-aveam ce era exact. Știam că mergem la Nașu’. Nașul de cununie al părinților mei care se mutase acolo. Și pe care nu mi-l aminteam. Îl văzusem prin pozele de la botezul meu

Mai mult...

Vin sărbătorile de iarnă

Vin sărbătorile de iarnă, dar în multe zone ale României iarna parcă nu îndrăznește să vină. Sau s-a supărat și nu mai vrea. Sau poate nu mai știm noi cum să o chemăm și nu se simte bine primită. Viața își urmează cursul. Piețele de Crăciun sunt în perioada apogeului lor. Încântă cu atmosfera lor și ne cresc nerăbdarea de a veni ziua de Crăciun. Cadourile Moșului, mirosul de mere

Mai mult...

1 Comment

  1. Adrian spune:

    Frumos scris, felicitari, mi s-a parut geniala sa pui pe „hartie” aceste comentarii !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie