M-am întâlnit acum ceva timp, când toamna ne trimitea un prim avertisment că nu ne va trece cu vederea, cu un amic care, în mare grabă, mi-a spus că ne va vizita pentru o vacanță de iarnă, dar nu acum că vremea asta nu te inspiră să călătorești.

Vara s-a repliat destul de rapid și, după cum se vede, a depășit pragul lui octombrie.

Mi-a dat de gândit spusa amicului. E adevărat că Soarele are un rol incontestabil în pusul zâmbetului pe buze, dar chiar mereu?

Am început să scormonesc prin amintirile vacanțelor trecute și să revăd cum a fost când vremea nu a fost ”perfectă” ba chiar dimpotrivă.

Îmi amintesc cum cu mai bine de 12 ani în urmă am mers în primele zile ale lui iunie la Patra, în Peloponez, la pescuit. Mergând în Grecia, am fost siguri că va fi foarte cald și nu ne-am luat decât mâneci scurte.

Ei bine, seara erau 12°C și briza aducea aminte de crivăț. Mai grav a fost ca nu am găsit să cumpărăm haine potrivite, pentru că le trecuse sezonul și…

În săptămâna dinaintea vizitei noastre fusese foarte cald dar nu ne încălzea cu nimic.

Dar vacanța a fost minunată, am pescuit, am făcut grătare și chefuri pe acoperițul casei vărului meu Aurelian, am vizitat o cramă unde ne-am delectat cu niște vinuri de excepție, cam tot ce se putea face într-o vacanță de 7 zile dintre care două pe drum.

În compensare, excursia de pescuit din Peloponez din anul ce a urmat, în aceeași perioadă a anului, ne obliga să ne ascundem de căldură. După ora 11, pentru noi care veneam de la mai răcoare, nu se mai putea sta în soare.

Cu toate astea a fost o altă vacanță reușită.

Cu vreo 8 ani în urmă am mers la Viena, în primele zile ale lui iulie, plecând dintr-o Românie deja toridă și capitala Austriei ne-a așteptat cu maxime de 14°C ziua și ceva mai scăzute noaptea. Aici am năvălit pe Mariahilferstrasse și ne-am luat haine de primăvară. A mai și plouat, dar Viena e frumoasă pe orice vreme și cel mai spectaculos punct din program, o plimbare cu barbeque pe un vas, pe Dunărea veche, ne-a făcut chiar să nu vedem că plouă.

Altă dată am fost la Semmering, undeva la inceput de martie. Plecasem cu gândul că voi încerca să schiez dar mai ales ca ne vom da cu sania. A fost neașteptat de cald și nu se putea schia după 11, iar pentru săniuș era și mai rău. Asta nu ne-a stricat călătoria că am vizitat ce nu mai vizitaserăm în trecut.

Prima vizită la Londra a fost în mare fugă, între două trenuri. Am luat un hop on hop off și când coboram începea să plouă iar când urcam în următorul ploaia se oprea. Cu toate astea Londra ne-a lăsat o impresie bună și această vizită extrem de scurtă ne-a rechemat în mai multe rănduri pe malurile Tamisei.

La Berlin, la prima participare la ITB, am luat un tur de oraș pe jos. A plouat aproape non stop, dar dragostea și sufletul pus de ghid, un student spaniol la Berlin, care făcea activitatea voluntar, ne-a făcut să vedem un Berlin mult mai frumos decât fără el într-o zi însorită.

Ajunsesem în 2014 la ideea cum că atragem ploaia. Păi am ajuns în Grecia, la prima vizită în Thassos, pe o ploaie atât de densă încât mulți șoferi opriseră pe banda de rezervă, iar eu nu am văzut indicatorul de ieșire de pe autostradă și… Am mers apoi la Barcelona unde am ajuns tot pe ploaie. Epir – ploaie, de 2 ori Germania – ploaie, Bulgaria – ploaie, Viena – ploaie. Doar la Sharm el Sheikh nu a plouat.

Culminant a fost anul trecut. Pe 20 iunie, după ce ni se tot spunea din Thassos că vara a venit și sunt temperaturi de peste 30°C am decis să fugim repede pe plajele insulei. Numai că vremea s-a schimbat radical și cum am pășit pe tărâmul Eladei a început ploaia. Am râs și am făcut glume pe seama unui alt sejur de 4 zile în Thassos, făcut cu 7-8 ani în urmă, când a plouat 4 zile la rând și pe seama a ceea ce pățiserăm în anul anterior.

Am ajuns, ne-am cazat și în prima noapte am cam făcut frigul. A plouat aproape in fiecare zi. Soarele a fost foarte scump la vedere. Am tot vizitat, ne-am tot bucurat de ploaie, de bucătăria thassiană, de una, de alta, am amânat plecarea de 3 ori, tot sperând că vom prinde și o zi însorită și călduroasă și nimic.

Vremea s-a îndreptat după ce am plecat și insistența noastră de 9 zile a rămas cumva nerăsplătită. De Soare.

Am avut și vacanțe pe caniculă și când ne-am fi dorit să fie mai răcoare. Mai ales când vizităm orașe parcă am vrea mai mult o vreme cu temperaturi moderate, chiar și dacă au puțină ploaie.

Concluzia este că vremea are un rol în vacanțele noastre, dar nu trebuie să il dăm pe cel principal, nu trebuie să o lăsăm să ne răpească vacanțele și așa puține și întotdeauna scurte.