fbpx

Borșa, un colț de Românie

Borșa, un colț de Românie

Borșa, un colț de Românie cu care ne mândrim. M-am întors aici după 7 ani. Ca și ultima dată, am fost tot la invitația primăriei și a inimosului primar de la Borșa. Dacă acum 7 ani a plouat aproape tot timpul și norii ne-au ascuns peisajul, acum vremea a fost absolut superbă și Borșa ne-a dezvăluit versanții ce o înconjoară, pictați de o toamnă extrem de darnică în culori. Am prins amfiteatrul făcut de Munții Rodnei, ai Maramureșului și Munții Țibău mai frumos ca oricând.

Ce a rămas la fel

În afară de semețul vârf Pietrosul Rodnei, cel mai înalt din Carpații Orientali ai României care veghează Borșa de la cei 2303 de metri ai săi, mai sunt lucruri care nu  se vor schimba niciodată pe aceste meleaguri.

Ospitalitatea borșenilor este aceeași. Preparatele tradiționale la fel de gustoase. Horinca la fel de bună, de tare și de des oferită. Telescaunul din ”Complex”, de construcție românească, dat în folosință în 1986, funcționează de parcă ar fi nou. Din Complex, telescaunul transportă turiștii pe platoul Runc-Știol. Aici este pârtia cu același nume și continuarea ascensiunii este asigurată cu o instalație de teleschi.

Trambulina Tintina este rămasă la fel și la fel de abandonată. Dar sunt sigur că nu pentru multă vreme.

Ambiția borșenilor este, din fericire, la fel de mare ca de la facerea lumii încoace.

Borșa

Ce s-a schimbat?

Cred că niciun loc din România nu s-a schimbat așa de mult în bine, în ultimii 7 ani. Borșa aleargă să ajungă din urmă plutonul de care a fost desprinsă, forțat, după Al Doilea Război Mondial. De altfel, acest război a adus mult rău și Borșei, ca întregii omeniri. Borșa se pregătea să găzduiască Jocurile Olimpice de Iarnă din 1948 dar venirea comuniștilor la putere a determinat decidenții să mute jocurile la St. Moritz. Totuși, în timpul războiului, aici s-a reușit amenajarea celei mai mari trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile din Europa și a patra în lume.  La vremea aceea. Trambulina Tintina a fost folosită mulți ani pentru competiții naționale și internaționale, cu mențiunea că internaționalele reuneau doar sportivi din fostul parc socialist.

Cum este azi?

Orașul este plin de viață iar localnicii sunt optimiști și încrezători în viitor. Este cu totul alt oraș decât cel de acum 7 ani și mai ales față de cel de acum 12 ani, când am fost prima dată aici. Construcția pârtiei de schi la standarde olimpice și instalația de telegondolă de ultimă generație le dă dreptate și le creează mari speranțe și certitudini.

Astăzi, orașul are multe străzi asfaltate și numărul lor este în creștere. Edilii se preocupă de binele și viitorul întregii comunități. Strategia în planul de asfaltare este orientată spre a face cât mai ușor accesul turiștilor la unitățile de cazare și celelalte facilități ale orașului. S-au construit multe pensiuni, case de oaspeți, căsuțe de vacanță și hoteluri ultramoderne, cu furnituri și finisaje forte rafinate.

O altă surpriză plăcută, legată de noile construcții este revenirea la lemn și piatră. Și aș dori să nu criticăm dispariția caselor tradiționale. Acesta s-a întâmplat în comunism. Iar Borșa, de la 1800, de când a început mineritul, a fost un oraș industrial. Casele tradiționale maramureșene erau prezente în lumea satelor. Acum sunt câțiva borșeni care strămută aici astfel de case pe care le restaurează pentru bucuria turiștilor.

Borșa, din colecția de peisaje

Să revenim la turism

Borșa a redevenit, din 2018, o stațiune turistică de interes național. Astăzi are aproximativ 3000 de locuri de cazare, în hoteluri, pensiuni, case de oaspeți și alte feluri de unități de primire.

Noua pârtie olimpică și moderna instalație de telegondolă sunt programate pentru inaugurare chiar astăzi, 1 decembrie 2022. Pentru acest proiect grandios s-a apelat la cel mai bine cotate firme din domeniu. Lupta primarului cu cei care urmau sa spună ”Da” sau ”Nu” proiectelor borșenilor nu a fost nici simplă, nici ușoară și nici de scurtă durată. Dar a învins și acum urmează lupta pentru a aduce aici o etapă de Cupă Mondială la Schi. Sunt sigur că va reuși și acest pas mare.

Am fost și am văzut instalația de telegondolă cu cabine de 8 persoane și o capacitate de 1800 de pasageri pe oră, am văzut tunurile de zăpadă, instalația de nocturnă și lacul de acumulare a apei pentru zăpadă. Totul este ca în Alpi, în cele mai avansate țări în domeniu. Am aflat ce pași urmează să se mai facă și am rămas încântat.

Astăzi mă opresc aici, nu înainte de a vă spune că deschiderea pârtiei va fi făcută de un mare campion la schi. Să sperăm că temperaturile țin cu Borșa și tunurile vor putea să asigure stratul de zăpadă necesar. Să fie cu noroc!

La mulți ani borșeni, la mulți ani România, la mulți ani tuturor românilor!

O mândră borșancă

Amintiri de demult la Borșa

Mănăstirea Pietroasa, Borșa

Borșa, granița cu Ucraina și vechile radare sovietice

La Borșa, vâltoarea încă este folosită

Jeep Safari, una dintre cele mai căutate distracții

O dietă sănătoasă

Vechea Biserică de Lemn din Borșa, cu picturile direct pe lemn

Echitația este o altă activitate ce se poate face la Borșa

Cu veșnic veselul Pandele și comoara sa, schiurile Lamborghini fabricate în 1896

Lamborghini, 1896

Moroșanca Țup-Țup și pisicuța ei

Peisaj din munți

Cascada Cailor, cel mai vizitat obiectiv de la Borșa

Case tradiționale în curs de restaurare

Din Borșa zilelor noastre

Bătrânele schiuri s-au aliniat să aplaude tinerii schiori

Borșa

Foc de tabără

Munții noștri

Cascada Cailor, cea mai mare cădere de apă din România – 90 metri

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

Perla Siciliei – Taormina

Perla Siciliei, Taormina, este cea mai căutată destinație turistică de pe insulă. Este în topul preferințelor chiar și pentru sicilieni. Primul care a scos în evidență și a făcut publică frumusețea Taorminei a fost scriitorul german Goethe, căruia i-a inspirat romanul ”Călătorie Italiană”. Aici Goethe a definit Taormina ca ”un petic de paradis”. Pictorul german Otto Geleng a stârnit interesul vizitatorilor galeriilor de artă din Paris, expunând operele sale cu

Mai mult...

Românii în Statele Unite fără viză

Românii pot călători în Statele Unite fără viză, începând cu 31 martie 2025. Așa a anunțat Departamentul pentru Securitate Internă al SUA. Aceasta ca urmare a anunțului Departamentului de Stat al SUA care în 27.11.2024 spunea că în anul fiscal 2024 (01.10.2023 – 30.09.2024) rata de refuz pentru cetățenii români a scăzut sub 2,61%. Astfel a fost îndeplinită una din cerințele principale de intrare în Programul Visa Waiver Totuși ei

Mai mult...

China e miracol sau realitate?

China e miracol sau realitate? Este întrebarea care nu-ți dă pace după primul pas făcut în această țară ”cât China”. Am fost de curând în China. Încerc să vă fac să vedeți ce am văzut eu acolo, ca turist în grup organizat. Am intrat în China prin uriașa poartă, Shanghai Pudong International Airport. După amprentare și controlul documentelor am trecut frontiera și ne-am întâlnit cu ghida care ne-a preluat și

Mai mult...

Vin sărbătorile de iarnă

Vin sărbătorile de iarnă, dar în multe zone ale României iarna parcă nu îndrăznește să vină. Sau s-a supărat și nu mai vrea. Sau poate nu mai știm noi cum să o chemăm și nu se simte bine primită. Viața își urmează cursul. Piețele de Crăciun sunt în perioada apogeului lor. Încântă cu atmosfera lor și ne cresc nerăbdarea de a veni ziua de Crăciun. Cadourile Moșului, mirosul de mere

Mai mult...

Vibrantul Thessaloniki

Vibrantul Thessaloniki mi-a mai deschis o dată porțile în toamna aceasta. Mai fusesem, într-o fugă, în vară și a apărut invitația la Philoxenia. Mie îmi plac grecii și n-aveam cum să nu accept invitația, mai ales că, din cauza problemelor de sănătate, am lipsit la ultimele două ediții. Pentru că în perioada aceasta nu mai e zbor direct, am zburat cu escală la Atena. Pe drum am făcut calcule și

Mai mult...

Orașul pe care l-am iubit pe cât l-am urât. Amintiri despre București

Orașul pe care l-am iubit pe cât l-am urât. Amintiri despre București. Prima dată am mers la București prin ‘68, sau ’69. Aveam trei sau patru ani. Auzisem de București de pe la televizor și radio. Habar n-aveam ce era exact. Știam că mergem la Nașu’. Nașul de cununie al părinților mei care se mutase acolo. Și pe care nu mi-l aminteam. Îl văzusem prin pozele de la botezul meu

Mai mult...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie