Alexandria

Alexandria este un orășel din sudul României, reședința județului Teleorman, la ora aceasta, unul dintre cele mai sărace județe ale țării.

Chinurile facerii

Alexandria este un oraș tânăr. Întemeierea lui a avut destule piedici și doar ambiția celor care au pornit să facă asta a făcut-o posibilă.

Sătui de prevederile Regulamentului Organic, ”Constituția” din acele vremuri, la 1832, un grup de ”boiernași și negustori” din Zimnicea și Mavrodin, au decis să înființeze un oraș liber. Dijma și zilele de muncă ce trebuiau prestate în folosul proprietarilor moșiilor pe care erau așezați locuitorii Zimnicei și ai Mavrodinului deveniseră poveri prea mari. Dar Regulamentul Organic trebuia respectat. Primul pas a fost, la îndemnul boierului Hatman Mihăiță Filipescu, să cumpere în proprietate comună o moșie aflată între Zimnicea și Mavrodin, pe care să clădească noul oraș.

Moșia vizată era în proprietatea Mitropoliei care, din diverse motive, nu a acceptat vânzarea. Cu greu a reușit Mihăiță Filipescu aprobarea unui schimb, cu o moșie cumpărată de el în numele mavrodinenilor și zimnicenilor, care s-a realizat la 12 mai 1834.

Greutățile nu s-au oprit aici

A urmat imediat elaborarea ”Ekstrucției”, regulamentul de întemeiere și organizare a noului oraș. Un fel de Constituție. Analizate ulterior, prevederile aceastei ”Ekstrucții”, sunt un exemplu de conducere democratică a unei comunități. De aceea, încă de la început, mulți țărani, mici negustori din localități îndepărtate (pentru vremea aceea) au venit să se stabilească aici. Acest lucru a creat nemulțumire mare și acțiunile împotriva orașului s-au ținut lanț.

Încă o dată, Mihăiță Filipescu a salvat noul oraș, donând din moșia sa, Mitropoliei, 124 de stânjeni care ar fi fost lipsă din moșia acceptată la schimb.

Numele a fost ales Alexandria, în cinstea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, ce avea să sprijine în mai multe rânduri existența și drumul noului oraș.

Planurile urbanistice ale orașului au fost elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz, care avea în portofoliu planurile orașelor Brăila și Giurgiu și care, mai târziu, va întocmi planurile orașului Turnu Severin.

Fiind un oraș independent și cu taxație moderată, Alexandria s-a dezvoltat rapid și a devenit cel mai mare oraș din zona Teleormanului.

Orașul a fost și frumos

Planul de urbanism al orașului prevedea străzi largi și zone în care să fie construite clădiri pentru instituții de interes public. A avut construcții frumoase, cu care alexăndrenii se puteau mândri.

Din păcate, astăzi se mai păstrează doar poze. Desemnarea lui ca reședință a județului Teleorman, în 1968, a dus la o ”modernizare” cu valorile partidului comunist.

Eu, din copilărie, îmi amintesc destul de vag câte ceva. Centrul cu prăvăliile luate de la negustorii ce le construiseră. Acestea au dispărut, sub motivul că au fost prea grav avariate de curemurul din 1977. Avarierea lor a început, de fapt, odată cu naționalizarea, când tovarășii care ”știau totul” au început să le aducă modificări, fără calcule de rezistență. Astfel la cutremur era de așteptat să apară efecte nedorite. Dar pentru comuniști asta a dus la împlinirea marelui lor vis. Acela ca istoria să înceapă cu ei.

Vă veți întreba ce legătură are Alexandria cu turismul

Orice loc are potențial turistic. Alexandria ar fi avut și mai mult dacă i s-ar fi păstrat clădirile frumoase și centrul vechi.

Istoria este scurtă dar interesantă și are pagini de pionierat în sudul țării.

Aici în 1875, a venit, în timpul unei excursii prin țară, însuși Regele Carol I, însoțit de primul ministru, Ion Brătianu și de doctorul Carol Davilla. Venise pe Dunăre de la Turnu Severin la Turnu Măgurele, apoi cu o trăsură la Alexandria, unde a și înnoptat. A fost întâmpinat cu entuziasm. A fost tare impresionat de frumusețea viilor Alexandriei. Legenda spune că i-ar fi zis primarului de atunci, Pandele Zaharescu: ”La dumneavoastră aici sunt multe și frumoase vii. Cred că și exportați mult vin.” Atunci un consilier i-ar fi răspuns: ”Nu, Măria Ta, nici nu ne ajunge, de aceea mai importăm”.

Ce obiective turistice sunt astăzi

• Catedrala Sfântul Alexandru, la ale cărei picturi a lucrat o echpă din care a făcut parte și Ștefan Luchian;
• Muzeul Județean Teleorman unde sunt câteva expoziții permanente, dar și temporare, foarte interesante;
• Bisericile din oraș, toate construite în secolul XIX.

Dacă centrul pietonal nu ar fi fost desfundat de mai bine de un an, o plimbare v-ar fi purtat pașii prin fața Școlii nr 5. Cea mai veche din oraș, a cărei clădire a fost construită în 1895. Tot atunci avea să fie dată în exploatare și linia ferată Roșiori – Alexandria.

Dar centrul durează pentru că, a spus domnul primar, nu găsește ”granit nemuritor”. Planul de resitematizare și modernizare a străzilor a început cu frenezia demolării a ceea ce era, în tot orașul. Cu finalizarea, însă…

Este aproape imposibil pentru bătrâni și, în special, pentru persoanele cu dizabilități locomotorii să meargă prin oraș. De mizerie, praf și noroi nu mai vorbim. Edilii (dacă li se poate spune așa) nu prea spun nimic. Acum câteva zile m-am încumetat să merg pe centru și să fac câteva poze. Acel granit nemuritor se pare că e prea ușor muritor. Veți vedea în poze.

Alt aspect legat de turism și Alexandria este acela că autocarele au interzisă circulația pe străzile principale. Oficial, se zice, pentru a nu face concurență neloială întreprinderii de transport local. Ilară explicația dacă e adevărată.

Speranța moare ultima

Dar în turism trebuie să fim optimiști.

Să sperăm că străzile vor fi refăcute și curățate. Să sperăm că și opinia despre circulația autocarelor se va schimba într-una normală și Alexandria va intra în diverse programe turistice.

Mulțumesc Muzeului Județean pentru punera la dispoziție a materialelor pentu documentare și a pozelor de când Alexandria era frumoasă!

Vă doresc să vă bucurați de Crăciun și celelalte sărbători în liniște! La mulți ani!

Cum arată astăzi orașul:

Poze de când Alexandria era frumoasă, curată și îngrijită