Bruxelles o capitală a capitalelor

 

Deși vizita în Belgia a început în capitală și tot de acolo ne-am luat rămas bun promițând să revenim, Bruxelles-ul mi-a cerut să-l rumeg, să aștept să se sedimenteze imaginile, impresiile, aromele și culorile și, mai ales, multiculturalitatea care va fi avut un rol important în deslușirea lui.

Aeroportul tocmai îi fusese lovit de minți habotnice, incapabile să aprecieze dreptul la cultură, la libertatea de opinie, la viață – tocmai ei cărora ea, Belgia, le-a oferit dreptul la o viață mai bună, dreptul să-și realizeze visele.

Am întâlnit un oraș rănit dar demn, un oraș care își oblojea rănile și primea flori pe rănile ce nu aveau să se mai vindece, ci să treacă în constiinta colectiva, a amintirilor ce veghează dintre stele, o capitală care, în virtutea loviturilor primite, își menține cursul cu calm și siguranță de sine.

Aeroportul fusese făcut funcțional într-un timp record și doar fisurile din ziduri și corturile care deveniseră terminal dădeau de banuit că iadul ar fi poposit cumva acolo.

La Bruxelles și-au dat întâlnire toate civilizațiile, toate stilurile arhitectonice și toate celelalte culturi și arte.

Capitala Belgiei și, cum spun mulți vizitatori, a berii, ne-a întâmpinat cu terasele pline, cu turiști din lumea întreaga care degustau berile belgiene sau deja se hotărâseră la una anume, sau care testau ciocolateriile spre a ști de unde să ia suveniruri, care vizitau Bruxellesul și se fotografiau cu ce le plăcea mai mult.

Drumul de 1300 de ani de la anul 700, când a fost atestat documentar de către Sfântul Vindecean, episcopul de Cambrai, și până la a fi fost desemnat Capitală Culturală Europeană în 2000 a fost lung și încărcat de evenimente.

Rangul de capitală l-a atins în secolul X, când era capitala unuia dintre cele patru grofate ce alcătuiau atunci Brabantul. În secolul următor devine un târg pe unul din principalele drumuri comerciale ale epocii, Brugge-Cologne. La 1229, Henric I de Brabant îi conferă drepturile orășenești și dreptul de a avea conducere proprie și s-a axat pe dezvoltarea industriei textile, țesătoriile sale devenind faimoase în Europa acelor vremuri. În timpul dominației austriece aici s-au stabilit multe familii nobiliare iar dominația franceză i-a consolidat și mai mult poziția de centru.

Principala atracție a orașului, Grote Markt, a apărut în secolul al XI-lea, dar principalele clădiri ce pot fi admirate astăzi în piață s-au ridicat mult mai târziu. Maiestuasa clădire gotică a Primăriei, dominată de statuia Arhanghelului Mihail omorând un demon, a fost finalizată la 1455, după 54 de ani de la demararea lucrărilor și a adus puterea orășenească în piață. Ambițiile funcționau și Ducele de Brabant a hotărât să înalțe pe locul vechilor prăvălii de țesături și pâine (abandonate atunci) o altă bijuterie arhitectonică, chiar vizavi de primărie, pentru a evidenția puterea ducală.

Dar mersul lumii nu ține cont de frumusețe, de maiestuozitate, de istoria scrisă deja și la 1695 armata franceză a inițiat un atac cu tunuri și mortiere asupra Bruxellesului în încercarea de a provoca retragerea forțelor ”Ligii de la Augsburg”, participanta la asediul Namurului. Vizat a fost centrul nefortificat al orașului, pe care l-au afectat destul de serios, și doar șansa (sau proverbiala precizie franceză) a făcut ca Primăria, ținta principală să fie cel mai puțin afectată.

Piața a fost refăcută în doar 4 ani cu eforturile breslelor orașului, coordonate de consilierii municipali și de guvernatorul Bruxellesului, eforturi care au avut ca ca rezultat o dispunere curios de armonioasă a trei stiluri diferite, gotic, baroc și Loudovic al XIV-lea și a intrat in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO în 1998.

Din 1971, Grote Markt devine un imens covor de flori, simfonie unică a culorilor tușate de munca iscusiților grădinari belgieni, care acum se repetă la fiecare 2 ani.

Drumul prin istorie a continuat și orașul și-a clădit unicitatea pas cu pas, a atins o maturitate care i-a determinat decizii curajoase ca cea din anii ’60 – ’70, când Bruxellesul a primit emigranții din fostele colonii belgiene și chiar pe cei africani și orientali, devenind, astfel, un pionier al cosmopolitanismului.

Asta ne face să nu ne mirăm de ce multe organisme europene și internaționale au ales să se stabilească în capitala Belgiei.

Să vă recomand ce să vizitați în Bruxelles este pe cât de greu, pe atât de inutil. Totul merită văzut. Străzile din orașul vechi, Parcul Cinquantenaire, Basilica de la Koekelberg, Cartierul Anticarilor, Atomiumul, Palatul Justiției, Parlamentul Europei, Sediul Comisiei Europene, piețele de legume și flori, piața de vechituri (talciocul). Ma opresc ca să nu vă ia cititul timpul de vizitat.

La Bruxelles – și niciunde în Belgia – nu uitați cu nici un chip berăriile și ciocolateriile. Degustările de bere oferite fără nici o ceremonie specială, doar ca spectacol de pahare, deși un pic scumpe, merită. Măcar una pe zi.

Despre bucătărie, găsiți de toate, din toată lumea, dar homarul e regele. În orașul vechi îl puteți încerca oriunde.

Nu vă propuneți să le vedeți pe toate într-un weekend, căci nu veți reuși! E de luat în seamă recomandarea de a merge de mai multe ori!