1 Aprilie – Ziua Internațională a Păsărilor

 

Fascinația zborului a stârnit admirația și invidia omului pentru păsări, cele care reușiseră deja pasul ce pentru om avea să rămână multe milenii doar o năzuință și un vis evocat și atins în legende, cu imaginația lui inegalabilă.

Zborul păsărilor a fost dorință și apoi model iar amirația pentru ele a fost nemărginită ca cerul pe care ele își desenau traiectoriile libertății absolute.

În 1906, pe 1 aprilie, a intrat în vigoare ”Convenţia Internaţională pentru Protecţia Păsărilor”, una dintre primele măsuri ecologice din istorie, semnată de 13 țări încă din 1902. Dar păsările s-au mai bucurat de măsuri favorabile lor, dar pe care eu le consider doar încercări reparatorii a atitudinii invasive a omului. Henric al VII-lea, în 1534 a emis un act care proteja viața păsărilor sălbatice prin care se protejau ouăle de stârci, lopătari sau dropii.

După Anglia, Olanda și Germania, în secolele XVIII și XIX aveau să emită reguli și legi care protejau anumite specii de păsări.

Astăzi, în ciuda măsurilor luate în ultimii ani, există temerea că 12% din cele cca. 10 mii de specii de păsări ce populează planeta ar putea să dispară în viitorul apropiat.

În România trăiesc sau cuibăresc în jur de 350 de specii de păsări, iar cea mai mare rezervație este Delta Dunării care adăpostește aproximativ  220 specii.

La noi, Ziua Păsărilor s-a sărbătorit în perioda interbelică, în special în școli. Pe 1 aprilie elevii, sub îndrumarea profesorilor de biologie instalau cuiburi artificiale, construite chair de copii.

După al Doilea Război Mondial sărbătoarea a fost abandonată și, la intervenția Societății Ornitologice Române, din 1994 sărbătorirea păsărilor a reînviat. Reamintesc că Societatea Ornitologică Română este foarte activă la nivel european și mondial ea fiind participant sau inițiator la multe proiecte selectate și puse în aplicare și a primit de 3 ori distincția ”Best Life Nature” pentru proiectele ”Conservarea Șoimului Dunărean în Nord-estul Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia”, ”Conservarea acvilei țipătoare mici în România” și ”Salvați pelicanul creț în Delta Dunării”.

Cu coloritul luat, desigur, din curcubeul prin care trec în zborul lor spre cer, trilurile copiate din cristalul limpede al cerului, păsările au inspirat pictori, muzicieni, poeți, fotografi și nu în ultimul rând oameni dedicați tehnicii.

Brâncuși a fost unul dintre artiștii fascinați de păsări și de măiestria zborului lor, fascinație ce ne-a lăsat, prin mâinile și harul sculptorului, măiestrele sale și îmi permit să îi citez zicerea nemuritoare despre cele pentru care gravitația e doar o unealtă și nu o barieră: „Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…”

Celebrul naist Angheluș Dinicu a încercat cu naiul său fermecat să reproducă trilurile ciocârliei, motiv preluat și de George Enescu în Rapsodia Română.

Păsările continuă să inspire omul care încearcă să transpună caracteristici natural și abilități ale păsărilor în proiectele aeronavelor moderne.

Asadar astazi de ziua pasarilor, ar trebui sa invatam sa le ocrotim si sa le iubim in egala masura.