Toamna este un adevarat festival al culorilor și al roadelor, este vremea bilanțurilor, a petrecerilor și a speranței.
Grecii nu au fost doar navigatori neînfricați, constructori iscusiți sau războinici de temut, grecii au fost și agricultori pricepuți. Regiunea de la poalelele muntelui Pangaio care îi poartă și numele este zonă tradițional agrară.
Chiar daca citricelor nu le prea priește zona, măslinii, castanii, vița de vie, alti pomi fructiferi și diverse alte culturi le dau de lucru localnicilor.
Toamna, după ce se văd cu sacii în căruță și își pot șterge sudoarea de pe frunte, grecii sărbătoresc. Și dacă nici ei nu știu să sărbătorească, atunci cine?
Dintre festivalurile toamnei cele mai importante sunt cel al castanelor, care incepe în prima duminică a lui noiembrie, și apoi cel al țuicii. Da, al țuicii, pentru că și ei produc țuică, doar că ei o numesc ȚIPURO. De altfel, între anumite latitudinii, în ambele emisfere, lumea face țuică. De fructe sau de struguri (tescovină) sau chiar vin.
La festivalul castanelor, acestea sunt vedeta exclusivă și cei ce știu să le prepare se întrec în a ne convinge cum că ei știu cel mai bine cum să le coacă, sau să le facă piure, sau fierte cu diverse sosuri. Ce să spun, mirosul de castane coapte te ia pe sus de la kilometri distanță. Festivalul ajuns la a 20-a ediție atrage oameni din toate colțurile Greciei și, pe lângă relaxarea în pădurea de castani și savurarea fructelor lor, este un bun prilej de a cunoaște tradițiile și obiceiurile locului.
Nea Peramos este un fost sat de pescari ce s-a hotărât să împartă frumusețea Egeei și cu turiștii care caută plaje cu nisip fin și albastrul nemărginirii mării și al cerului. Este unul dintre satele întemeiate de grecii izgoniți din vetrele lor de pe țărmul turcesc de deciziile politicienilor. Au avut tăria să-și urmeze soarta și să o ia de la zero. Au părăsit Peramosul și au clădit Noul Peramos, că asta înseamnă Nea Peramos. Dacă tot a venit vorva de tărie, Nea Peramos este gazda Festivalului Țuicii, o ”tărie” cu un drum anevoios. Osevă scoasă cu răbdare de vița de vie din pământul și stâncile sfredelite de rădăcinile sale este combinată cu căldura dăruită de razele Soarelui în boabele strugurilor pline de o zeamă dulce și aromată. Aceste boabe se zdrobesc și sucul lor se transformă în vin. Tescovina încă reține acel abur celest ce ne încălzește sufletele și, uneori, ne ia mințile și ar fi fost păcat să lăsăm lucrurile așa.
Nici grecii n-au fost de acord și au lăsat tescovina să fermenteze și apoi au pus-o în alambicuri de cupru, la foc mic, care scoate aburul din ea și îl împinge spre locul unde se face broboane ca sudoarea grecului ce a îngrijit via toată vara, apoi a cules-o, i-a stors licoarea și acum își ia ultima simbrie pentru muncile sale istovitoare.
Pe durata festivalului micul sat este învăluit în aromele strugurilor transformați în alcool și nu doar a lor. Sardinele fripte, măslinele și tot ce poate avea mai bun și la îndemână la vremea aceasta minunata bucătărie grecească își înalță aromele spre nările celor ce sunt norocoși să fie aici.
Muzica, dansul și voia bună sunt la ele acasă și singurul regret este că că festivalul se și termină.
Foto VisitKavala.gr
Foto: Thanasis Sophianos-Kavalapost.gr
